Cele mai sanatoase condimente din lume!

Multe dintre condimentele folosite in toata lumea au un continut ridicat de vitamine si minerale, benefice pentru sanatate. Va prezentam mai jos cateva dintre cele mai sanatoase condimente din lume, potrivit oddee.com:

15. Anasonul

Are o aroma foarte puternica si nu este usor de suportat pentru unele persoane, insa acest condiment are efect calmant asupra stomacului si trateaza tusea si nasul infundat. De asemenea, anasonul stimuleaza lactatia femeilor care alapteaza si are un usor efect afrodisiac.

14. Ghimbirul

A inceput sa fie un condiment foarte folosit si la noi. Ghimbirul ajuta femeile insarcinate sa scape de greturile matinale, dar da roade si cazul starilor de rau generate de chimioterapie. De asemenea, ajuta la digestie si are un efect calmant in cazurile de artrita.

13. Maghiranul

Studiile arata ca introducerea maghiranului in dieta este o forma de tratament impotriva tulburarilor digestive. Cateva picaturi de ulei de maghiran in apa din cada ajuta la combaterea insomniei.

12. Rozmarinul

Contine antioxidanti si o substanta care are un puternic efect antiinflamator. Exista dovezi care arata cca rozmarinul simuleaza productia acetilcolinei, un neurotransmitator care imbunatateste memoria.

11. Cimbrul

Are un continut ridicat de antioxidanti care previn distrugerea celulelor, previn cancerul, infalamtiile si incetinesc procesul de imbatranire.

10. Oregano

Are proprietati antibacteriene si ajuta organismul sa se recupereze dupa o infectie rezistenta la antibiotice.

9. Nucsoara

Este un remediu bun pentru durerile de stomac, dar si un bun remediu antibacterian si antiinflamator. Atunci cand este aplicata pe piele are proprietatea de a reduce roseata.

8. Salvia

Inflamatiile de la nivel celular sunt responsabile cu grabirea procesului de imbatranire a corpului. Salvia, consumata in orice forma, trateaza simptomele artritei reumatoide, ale astmului, aterosclerozei si ale altor boli care conduc la blocarea arterelor.

7. Chimenul

Este de folos persoanele diabetice, deoarece mentine un nivel normal al zaharului in sange. De asemenea, chimenul previne ulcerul si este o buna sursa de calciu, fier si magneziu.

6. Scortisoara

Exista dovezi care atesta faptul ca scortisoara regleaza nivelul zaharului in sange la persoanele care sufera de diabet zaharat de tip 2. De asemenea, reduce colesterolul rau si te ajuta sa rezisti mai usor in fata tentatiilor dulci, atenuand poftele culinare. O lingura cu scortisoara are un continut de 4 grame de fibre care ajuta la digestie si arderea grasimilor.

5. Sofranul

Usureaza simptomele asociate sindromului premenstrual si poate sa fie de ajutor atunci cand treci prin perioade mai proaste si te confrunti cu stari usoare de depresie. De asemenea, sofranul ajuta persoanele care sufera de astm, trateaza tusea si are un efect afrodisiac.

4. Turmericul

Este ingredientul principal din amestecul pe care-l gasim in supermarket sub denumirea de curry. Turmericul este recunoscut din vremuri stravechi pentru efectele lui vindecatoare, el tratand de la depresie la boli de ficat sau afectiuni ale pielii, potrivit National Institutes for Health, citat de publicatia Huffington Post. Desi nu exista documente clare care sa ateste beneficiile acestui remediu stravechi, se pare ca unele cercetari au aratat ca turmericul a dat rezultate bune in cazul pacientilor cu artrita si arsuri la stomac. De asemenea, unele studii sustin ca turmericul ar avea efecte anticancerigene.

3. Amestecul jamaican

Amestecul de condimente jamaicane extras din planta “Pimenta dioica” are un gust piperat si seamana cu o combinatie intre scortisoara, usturoi, ienupar si nucsoara. Adaugat in supe si salate, are efecte anti-balonare si ajuta procesul digestiv, echilibrand totodata nivelul glicemiei in corp.

2. Busuiocul

Acest condiment folosit foarte des in bucataria italieneasca este bogat in antioxidanti, substante care lupta impotriva deteriorarii celulelor si a imbatranirii premature. Consumat in orice forma, are efecte antiseptice si chiar afrodisiace.

1. Usturoiul

Un real medicament natural, usturoiul are efecte benefice in aproape toate afectiunile corpului. Combate durerile musculare si articulare, este bogat in antioxidanti, are efect analgezic, omoara bacteriile, inlatura simptomele astmului si a bronsitei, elimina parazitii intestinali si intareste sistemul imunitar.

Sursa: articol preluat integral de pe caplimpede.ro

Dragoste si respect pentru toate animalele - de ce nu ma duc niciodata la ..ZOO..

Am citit in aceasta seara un articol sfasietor, o poveste care m-a facut sa plang in hohote de cruzimea pe care o manifestam fata de alte suflete mai mici, din jurul nostru. Un act de egoism, cruzime si indiferenta..

"În anul 2007, când s-a intrat în Uniunea Europeană, în toată grădina mai rămăseseră doar Cezar şi doi urşi carpatini, la fel de subnutriţi, murdari, amărâţi. Pe 11 martie 2009, leul a fost ultimul care a părăsit grădina zoologică din Tecuci, după ce a fost desfiinţată. Moti­vul desfiinţării, unul cât se poate de firesc: "neres­pec­tarea flagrantă a măsurilor dispuse în autorizaţia de mediu". O sentinţă ce trebuia dată de mult. De atât de mult timp...

Un alt tânăr localnic, Bogdan Pohodnicaru, în vâr­stă de 29 de ani, a văzut leul chiar în ultimele zile ale şederii lui în captivitate. Îşi aminteşte şi acum ultimul său bilet la Zoo Tecuci... Nu-l mai văzuse de destulă vre­me, fusese plecat la Bucureşti, la studii, apoi la serviciu, venea mai rar pe acasă. Când l-a regăsit acolo, în aceeaşi cuşcă mizeră, atât de bătrân şi distrus, zice că s-a cutremurat. "Abia se mai târa pe podeaua aia de ciment, năpârlit până la piele, până la rană. Îşi pier­duse jumătate de coamă, fiindcă fusese sterilizat şi nu vasectomizat, aşa cum ar fi trebuit. Să vezi un leu fără coamă... E atât de umilitor! Când eram copil, îl visam mereu. Se făcea că intra la mine în casă. Mergea prin camera mea, mare, încet, elegant. Mă căuta, să mă mănânce. Iar eu stăteam sub plapumă şi îmi era atât de frică, uitându-mă la el cum păşeşte... Şi acum îl mai visez, uneori. A făcut parte din viaţa mea. Când mi-l amintesc, mereu mă gândesc la cei atâţia ani în care am trecut prin parcul ăla, la cum am crescut, la cum m-am schimbat, la serile în care veneam acasă şi apoi mă gândeam la el... El, care nu a făcut nimic. A stat închis şi ne-a scos pe noi afară, cu răgetele lui de tris­teţe, în fiecare seară...". Amintirea lui Bogdan este aceeaşi cu cea a lui Dan Ghiorghiu şi a majorităţii tine­rilor din oraş: "Două sentimente: frică şi milă totodată. Mai rar o asemenea combinaţie...". Şi zâmbeşte.

Şi mai spun băieţii ăştia frumoşi că şi noi, oamenii, am putea să învăţăm ceva din teri­bila putere de supravieţuire a acestui animal singuratic, o hotărâre de-a trăi, de a nu te lăsa biruit, care a depăşit toate legile firescului. "Dacă şi noi am avea în inimă măcar puţin din această forţă, cu siguranţă, lumea ar ară­ta astăzi altfel", spun ei.

Africa. Un miracol al reînvierii

Ei bine, încă din 2007, tocmai astfel de oameni tineri au făcut apel la o mulţime de organizaţii internaţionale, ca să-şi salveze leul de la moarte. "Leul nostru", aşa spun toţi, ca şi cum le-ar aparţine, într-un mod profund, ca şi cum ar avea un vechi legământ faţă de dânsul. Au reuşit să aducă în orăşelul lor, abia în martie 2009, una din cele mai puternice organizaţii de salvare a animalelor din lume, Vier Pfoten. Elicopter, maşini, o echipă de medici, cei mai buni specialişti în astfel de feline, atât de pretenţioase şi sofis­ticate ca fire. Când au văzut leul, efectiv, şi-au făcut semnul crucii. Starea lui de sănă­tate era critică, aproape letală. Se târa, nu păşea. Cu capul coborât până la pământ, din gură îi curgeau pe ciment bale albe. "Şi câţi ani are?... Nu se poate. Aşa a trăit tot tim­pul? E-un adevărat miracol că mai este în viaţă...". După ce l-au tranchilizat şi l-au scos din temniţa aceea tenebroasă, câţiva copii au cerut voie să vină să îl vadă mai de aproape. Mâinile lor au fost cele dintâi care l-au mângâiat  

vreodată, de când s-a născut. Primele fiinţe care i-au atins grumazul puter­nic, capul imens, fără coamă, pe care şi-o pierduse pe jumătate, ochii stinşi şi aproape orbi, de fiară bolnavă de-atâta însingurare, ce n-a privit niciodată decât ziduri cenuşii şi un chenar îngust cu gratii. Medicii au acţio­nat ca într-o situaţie de spital de urgenţă. Cezar a fost pus pe o targă şi, în nici două zile, a fost dus până în savanele cele mai calde şi binefăcătoare de la capătul Africii, acolo unde ar fi trebuit să trăiască dintotdea­una. În jurnalul lor, ei scriu cu reală emoţie despre scoaterea leului român din temniţă, despre acest drum foarte istovitor pentru el, despre teama continuă că l-ar putea pierde. Apoi, despre primii săi paşi pe pământ. Felul temător în care înainta, clătinându-se ca un nou-născut, refuzul iniţial de a ieşi din cuşca sanitară şi de a păşi mai departe, fiindcă în creierul său nu putea concepe ce-ar putea fi imensitatea aceea verde dina­intea lui - iarba!... A fost pentru prima oară în viaţă când a atins cu pi­cioarele pământul. Moale, reavăn şi cald. Este descrisă bucuria sa de a călca prin iarba înal­tă, de a simţi frea­mătul naturii, apoi fericirea nestă­vilită de a se azvârli spre libertate. Aici, specialiştii vorbesc şi de un alt miracol: în doar câteva săptămâni, leul şi-a revenit incredibil. Cazul i-a pus pe gânduri: un animal mu­ribund, care întinerea cu o rapiditate fan­tastică, de la o zi la alta. Musculatura i se întărea, în câteva zile s-a ridicat iarăşi, semeţ, pe umerii lui înalţi, scrutând cu privirea-i virilă orizonturile junglei. Blana i s-a deschis la culoare, devenind strălucitoare, deasă, fără urmă de năpârlire, iar coama i-a redevenit spec­taculos întreagă, bogată, galben-luminoasă. Când îl priveşti în două poze făcute la două săptămâni dis­tanţă, efectiv nu îl recunoşti. Era iarăşi rege, stăpân. Un animal superb, ager, ocrotit de Dumnezeu. Care întinerea către moar­te. Principalele sale medicamente au fost următoarele: iarba, pământul, savana, soarele... Dar, mai ales, li­bertatea.

Ultima şi singura iubire

În imensa rezervaţie din Africa de Sud, leul Cezar a mai trăit încă patru ani şi jumă­tate. O renaş­tere, un record de longevitate. În aceşti patru ani, şi-a retrăit întreaga viaţă năpăstuită, atât de demn, tumultuos şi plenar, aşa cum foarte puţini dintre oameni, chiar şi vitejii ieşiţi din închisori, reuşesc să o facă. În scurtă vreme, Cezar şi-a găsit o iubită, leoaica numită Car­men, exact de aceeaşi vârstă şi la fel de chi­nuită întreaga viaţă, ca şi el. Îngrijitorii de la Lionsrock vorbesc despre o "poveste de dra­goste", aproape omenească, care s-a născut între cei doi. Doi lei atât de bătrâni, veteranii întregii rezervaţii, uniţi prin suferinţă în li­bertate... Nedespărţiţi, alergau împreună, se îmbrăţişau tăvălindu-se prin ierburile porto­calii, luminoase, legănate de vânt, ale savanei africane... Au fost cele mai respectate anima­le din acest celebru parc inter­naţional, pentru puterea lor de-a supra­vieţui şi de-a se iubi până la moarte. Cezar a murit recent, pe data de 7 februarie 2013, la vârsta de 21 de ani. După doar 18 zile de la moartea iubitei sale. Dacă nu s-ar fi întâmplat decesul leoaicei Carmen, specialiştii susţin că leul din Româ­nia ar mai fi putut să trăiască ceva timp. Era puternic, ager, neînfricat. S-a stins de dra­goste, de jale, de regret faţă de toată existenţa lui neîmplinită, care ar fi putut fi altfel. Cezar este acum protagonistul unui film docu­mentar, numit "I'm a Lion" (Eu sunt un leu), realizat de cei de la organizaţia Vier Pfoten, care a făcut înconjurul lumii. O pledoarie pentru viaţă, pentru iubire, pentru puterea de a nu te lăsa învins niciodată.

Fericire tarzie, cu Carmen

 Dan Ghiorghiu şi Bogdan Pohodnicaru trăiesc de multă vreme la Bucureşti. La câte­va zile după ce au aflat de moartea leului lor, s-au întors în Tecuci şi s-au întâlnit acolo cu încă vreo douăzeci de "prieteni vechi", din copilărie. Băieţi tineri, la fel ca şi dânşii. Au stat împreună, într-o casă mare. N-au petre­cut, nu s-a dansat, n-au vorbit despre rock, cai putere, geci de piele, ţinte, nebunii şi mo­tociclete. Au văzut filmul despre "leul lor". Era scurt, doar de vreo 5 minute, dar ei l-au văzut cam de vreo 50 de ori, toată noaptea. O noapte întreagă n-au vorbit decât despre el, amintindu-şi. Unii dintre ei chiar au plâns, apoi au zâmbit, gândindu-se la cât de frumoasă a fost viaţa lor în perioada aceea, cât El trăia. "O, Doamne, ce-am mai îmbătrânit", au spus câţiva, cumva melancolic. În rest, n-au făcut mare lucru. Doar au stat acolo. Au stat împreună şi au vorbit toată noap­tea despre leu, ca la o pomană a unei rude apropiate."

Sursa: articol preluat integral de pe www.formula-as.ro

Nu uita ca postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu!

Preiau articolul: Dialog despre post cu un călugăr din Sfântul Munte

Muntele Athos… un pământ cu bună-mireasmă umblat de sfinți și semănat de la un capăt la altul cu moaștele lor. Un loc de întâlnire a urmașilor lui Adam cu Creatorul pe care L-au uitat. Aici omul se luptă, se nevoiește iar Dumnezeu se oferă în mod constant. La fel și omul. Athos este un Sfânt Altar, un loc al sacrificiului. Urci și sufletul respiră. Fiecare întâlnire este o învățătură spirituală. Îți arunci plasele și pescuiești hrană spirituală din mările paradisului.

Binecuvintează părinte!

„Dumnezeu să te binecuvânteze, bucuria mea!”

Sunteți de mult timp în Sfântul Munte?

„Viețuiesc aici de șaizeci de ani, dar ce sunt șaizeci de ani în fața lui Dumnezeu; o respirație.”

Părinte, aș vrea să-mi spuneți câteva cuvinte despre post.

„Pentru a da un sfat trebuie ca mai întâi să-l experimentezi, trebuie să-l trăiești. Doar cineva care s-a născut lângă mare sau este un om al mării poate vorbi despre mare. Dar mă voi supune dorinței tale și îți voi împărtăși din învățăturile Părinților care erau prieteni ai postului.”

Părinte, este postul un scop în sine?

„Postul nu este un scop în sine, ci un mijloc spre scop. Spre exemplu, să vii la Muntele Athos a fost scopul tău, destinația ta. Ambarcațiunea care te-a adus aici a fost doar mijlocul prin care ți-ai îndeplinit scopul. La fel este și cu postul: este unul dintre mijloacele oferite nouă de dragostea lui Dumnezeu, mijloc care să ne facă să râvnim pe Dumnezeu. Dumnezeu este scopul și destinația noastră.”

Când a apărut postul?

„Postul este îngemănat cu umanitatea. Potrivit Sfântului Vasile cel Mare, postul a fost dat omului de către Dumnezeu în rai.”

Dar de ce a dat Dumnezeu porunca postului? Pentru a-l distruge pe om?

„Nu, ci pentru a-l mântui! Sfântul Ioan Gură de Aur scrie că atunci când Dumnezeu l-a creat pe om El l-a luat și l-a așezat în mâinile postului, care este o mamă afectuoasă și un învățător excelent. L-a încredințat postului pentru mântuirea lui. Deși postul este un învățător, acesta nu îl limitează ci îl zidește pe om.”

Părinte, este postul o necesitate?

„Sfântul Ioan vă va răspunde iarăși: «Dacă postul era necesar în Eden, este cu atât mai necesar în afara lui. Dacă înainte de a ne lovi aveam nevoie de medicament, cu atât mai mult vom avea nevoie după ce ne-am rănit. Înțelegi?»”

Ce?

„Porunca postului a fost dată în rai ca o precauție împotriva căderii. De la căderea omului este dat în scop terapeutic, de refacere.”

Atunci care este scopul postului?

„Postul ofilește dorințele păcătoase, spune Sfântul Maxim Mărturisitorul; și Sfântul Simeon Noul Teolog spune că postul ne înmoaie inimile. Sfântul Grigorie Palama spune că prin post se împlinește și desăvârșește orice faptă bună. Acestea sunt motivele pentru care Sfântul Ioan Gură de Aur își mărturisește dragostea pentru post: «Iubesc postul pentru că este mama înțelepciunii și fântâna actelor filozofice.»”

Cum ar trebui să postim?

„Postul este un mijloc, o unealtă spirituală care nu este limitată la mâncare, ci omul ca întreg trebuie să participe la el în chip psihosomatic, adică trup și suflet. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: «Postești? Dovedește-mi asta prin lucrările tale. Dacă vezi un om sărman, miluiește-l. Dacă vezi că un prieten este lăudat, nu-l invidia. Nu posti doar cu gura, ci și cu ochii și urechile și picioarele și mâinile și cu toate mădularele trupului tău. Postește cu mâinile, lepădându-te de lăcomie. Postește cu picioarele, încetând să mai alergi după păcate. Postește cu ochii, disciplinându-i pe aceștia să nu mai privească la ceea ce este păcătos. Postește cu urechea, ne mai ascultând vorbele deșarte și bârfele. Postește cu gura ne mai vorbind cuvinte netrebnice și critici nedrepte. Pentru că ce vom folosi dacă ne abținem de la păsări și pește, dar ne mușcăm și devorăm semenii?»”

Cum ne mușcăm și devorăm frații?

„Prin defăimări și critici, care vin din lipsa de dragoste pentru fratele nostru.”

Mulțumesc Părinte. Învățătura ta mi-este de mult folos duhovnicesc.

„Să mulțumim lui Dumnezeu pentru că ne-a luminat sfinții. Mergi cu bine și Harul lui Dumnezeu să se pogoare peste tine, fie ca Maica Domnului să te ocrotească, și sfinții să te călăuzească. Și nu uita ca postul este mai întâi de toate să flămânzim după Dumnezeu!”

traducere şi adaptare: Lucian Filip
sursa: johnsanidopoulos.com

Un manuscris antic prezinta informatii surprinzatoare despre Iisus.

Un manuscris de acum 1.200 de ani, scris in limba copta, descoperit in Egipt, prezinta viata si moartea lui Iisus Hristos intr-un mod foarte diferit de cel in care descrie Biblia aceste evenimente.

Textul antic, scris in copta, limba folosita de primii crestini din Egipt, vorbeste despre viata si crucificarea lui Iisus, insa foarte diferit de perspectiva crestina.

Manuscrisul vine cu o ipoteza surprinzatoare prinvind relatia dintre Pilat si Iisus si capacitatile deosebite ale lui Iisus, scrie Live Science.

Potrivit textului, Iuda l-a sarutat pe Iisus pentru a putea fi mai usor identificat de catre romani, deoarece acesta “obisnuia sa-si schimba forma”. De asemenea, arestarea lui Iisus a avut loc intr-o zi de marti, nu joi, cum este considerat in traditia crestina.

Cel mai surprinzator lucru este insa relatia dintre Iisus si Pilat din Pont, guvernatorul roman, cel care l-a condamnat la moarte.

In acest document, PIlat il invita pe Iisus la masa, iar in final spune ca este gata sa-si sacrifice propriul fiu ca sa-i salveze viata lui Iisus: “Iata, a venit noaptea, ridica-te si pleaca, iar dimineata cand voi fi acuzat din cauza ta, le voi da pe unicul meu fiu, ca sa-l omoare in locul tau”, scrie documentul.

Iisus i-a raspuns: “O, Pilat, esti demn de o mare slava, pentru ca te-ai oferit sa ma ajuti”, iar apoi ii arata ca, daca vrea sa scape, poate face acest lucru foarte usor, schimbandu-si forma sau disparand. “Pilat s-a uitat la Iisus si, iata, el a disparut. Nu l-a putut vedea mult timp”.

Pilat si sotia lui, Claudia Procula, sunt considerati sfinti si sunt venerati si acum de Biserica crestina Copta.

Textul nu mai este folosit la liturghii, pentru ca nu a fost tradus in limba araba, a declarat pentru www.stirileprotv.ro egiptologul Alin Suciu, specializat in literatura copta.

“Pilat si familia lui apar in unele texte copte, care apoi au fost traduse in araba si etiopiana. Pilat e sfant in Biserica Copta. Biserica Etiopiana, care a fost condusa de la Alexandria, a adoptat acest sfant sub influenta Bisericii Copte. Avem multe texte copte in care Pilat e absolvit de vina condamnarii lui Iisus. Intr-un text intitulat "Martiriul lui Pilat" se vorbeste despre moartea lui Pilat si a familiei sale ca martiri crestini. Acest textul a fost cu siguranta scris in copta, dar se pastreaza doar in traduceri arabe si etiopiene”.

Evenimentele prezentate in manuscris au circulat probabil incepand cu secolul V, pana in secolul X, crede Alin Suciu.

El precizeaza ca exista si alte texte in care Iisus apare polimorf (isi poate schimba forma, n.red.): “In Apocriful lui Ioan, de exemplu, Iisus ii apare lui Ioan sub forma de copil, de adult si apoi de batran. Si in Evanghelia lui Iuda si in Evanghelia Mantuitorului, Iisus se arata apostolilor sub forma de copil”, declara Alin Suciu.

Manuscrisul a fost tradus de profesorul Roelof van der Broek de la Universitatea Utrecht din Olanda si publicat in cartea "Pseudo-Cyril of Jerusalem on the Life and the Passion of Christ"(Brill, 2013).

Este prima traducere a acestui text coptic, care a fost descoperit in anul 1910. Exista doua copii ale manuscrisului, una se afla la Muzeul Morgan din New York si alta la Muzeul Universitatii din Pennsylvania.

Textul este scris in numele Sfantului Cyril din Ierusalim, care a trait in secolul al IV-lea d.Hr. Acesta (sau persoana care scrie in numele sau) precizeaza ca a gasit in Ierusalim o carte care scrie despre aceste momente ale vietii lui Iisus.

Van den Broek, cel care a tradus documentul, crede ca in realitate nu a existat o asemenea carte, ci informatiile au fost preluate pe cale orala, cartea fiind mentionata numai pentru a oferi credibilitate textului.

Manuscrisul coptic a fost descoperit in 1910 in manastirea Sfantul Mihail, langa oaza Fayum, in desertul egiptean si a fost cumparat de americanul J.P. Morgan si donat ulterior muzeului care ii poarta numele.

Sursa: Pro TV / Live Science

Samsara - rasa umana si crestere a animalelor

În contextul scandalurilor din Europa legate de calitatea hranei, un fragment din documentarul Samsara, din 2011, filmat timp de cinci ani în 25 de ţări de pe cinci continente.

Samsara este un cuvânt tibetan care înseamnă "ciclul vieţii". Filmul nu este unul critic, mai degrabă poetic, dar fragmentul alăturat dă o idee despre ce înseamnă producţia de masă în materie de hrană. Instalaţia care culege puii şi îi aruncă în sertare sau imensul carusel cu vaci mulse sunt două imagini care vă vor urmări mult timp de acum înainte.

.

Sursa: articol preluat integral de pe www.businessmagazin.ro

10 lucruri pe care trebuie sa le stii despre Papa Francisc I

Jorge Mario Bergoglio este noul Papa care se va numi Francisc I. Cardinalul Bergoglio are 76 de ani si este de origine argentiniana. Va prezentam mai jos cateva lucruri pe care trebuie sa le stiti despre Papa Francisc I, potrivit heavy.com:

10. Episcop de Buenos Aires

La 20 mai 1992, Jean-Paul II il numeste episcop de Auca si episcop auxiliar de Buenos Aires. Acesta urca apoi in ierarhia catolica a capitalei, obtinand in sfarsit postul de cardinal la 21 februarie 2001.

9. Francisc I este primul papa de origine sud-americana.

Argentinianul Jorge Mario Bergoglio, primul Papa venit de pe continentul american si primul iezuit care ocupa scaunul Sfantului Petru.

8. Are doar un singur plaman

Noul Papa si-a pierdut un plaman in urma unei infectii in adolescenta, insa expertii medicali afirma ca aceasta nu a limitat cel mai probabil energia si actinunile pontifului, potrivit NBC News.

7. Este un iezuit

Cardinalul argentinian care a fost ales miercuri, spre surpriza generala, papa in locul lui Benedict al XVI-lea, este un iezuit auster, considerat a fi moderat si de o orientare reformista.

6. Este fiul unui imigrant italian

Jorge Bergoglio s-a nascut la 17 decembrie 1936 la Buenos Aires, in familia cu cinci copii a unui imigrant italian, muncitor la caile ferate.

5. Este impotriva casatoriilor persoanelor de acelasi sex

Cardinalul Jorge Bergoglio a avut pozitii impotriva avortului si eutanasiei, condamnand homosexualitatea, conform canoanelor apostolice, desi afirma ca persoanele homosexuale trebuie respectate ca toate celelalte. Bergoglio s-a opus legalizarii casatoriilor persoanelor de acelasi sex in Argentina. Jorge Bergoglio spune ca nunta intre homosexuali “distruge planul lui Dumnezeu”. “Este invidia demonului care incearca sa distruga imaginea lui Dumnezeu”.

4. Nu se regasea in clasamentul favoritilor

Nu se regasea pe lista scurta a cardinalilor considerati favoriti in lupta pentru Sfantul Scaun si nici macar pe lista lunga a caselor de pariuri.

3. A participat si la conclavul din 2005, dar s-a retras din cursa

La moartea Papei Ioan Paul al II-lea, Jose Mario Bergoglio a fost considerat “papabil” si a participat la conclavul din anul 2005. Insa, Noul Suveran Pontif s-a retras din cursa. A fost principalul contracandidat al cardinalului Joseph Ratzinger, cel care a fost atunci ales drept lider al Bisericii Catolice, sub numele de Papa Benedict al XVI-lea.

2. Este un Papa obisnuit

El a renuntat la resedinta oficiala pentru a locui intr-un apartament modest, renuntand chiar la masina cu sofer pentru a calatori cu mijloacele de transport in comun. Noul papa obisnuieste chiar sa isi gateasca singur.

1. A criticat politicienii argentinieni

Bergoglio a recurs adesea la cuvinte aspre pentru a caracteriza societatea argentiniana si politicienii si a avut o relatie dificila cu presedintele Cristina Fernandez si cu ultimul ei sot, Nestor Kirchner.

Sursa: articol preluat integral de pe caplimpede.ro