„Trebuia să văd, ca un alt Toma necredincios”,
spunea el, „cu ochii mei ceea ce se întâmplă în interiorul Mormântului ca să
cred”. De multă vreme, căuta modul de a da răspuns la întrebările lui. Într-o
zi, pe când curăţa cupola în podul Mormântului, a descoperit o mică
ascunzătoare în care, cu greutate, putea intra trupul unui bărbat. Era
singurul loc în care putea să se ascundă şi să urmărească nevăzut de nimeni
venirea Sfintei Lumini.
Monahul grec Mitrofan s-a născut în anul 1900 în
localitatea Kerasunda din Pont. În 1921, în perioada genocidului locuitorilor
din Pont de către turci, a fost omorâtă toată familia lui. El însuşi, la vârsta
de 21 de ani, a fost prins şi trimis la închisoarea din Ntigiampakir, unde
prizonierii lucrau la minele de cupru. Cei mai mulţi dintre ei erau condamnaţi
la moarte din pricina mâncării infectate şi a condiţiilor mizerabile de trai.
După câteva luni de şedere în temniţă, Părintele
Mitrofan a reuşit să evadeze. Fără patrie şi familie, singurul scop al vieţii
sale era să reuşească să ajungă viu la Ierusalim, ca să se închine la
Mormântul lui Hristos.
Timp de mai multe săptămâni, a călătorit descult
prin munţi, ca o sălbăticiune, ascunzându-se de oameni. Îndreptându-se spre
sud, a ajuns la localitatea Alep din Siria, de acolo a mers la Beirut, în
Liban, după care, mergând zile întregi paralel cu ţărmul, a ajuns la portul
Haifa din Palestina. Peregrinarea lui s-a încheiat la 1 noiembrie 1923, când a
ajuns la Ierusalim, unde şi-a împlinit făgăduinţa sa la Sfântul Mormânt.
Doi ani mai târziu, în 1925, a fost tuns în
monahism şi a fost rânduit păzitor al Sfântului Mormânt de către Patriarhul
Damian I. În această calitate, a participat la ceremonia Sfintei Lumini de la
Paştile anului 1925. Vreme de multe luni l-a chinuit nedumerirea şi îndoiala cu
privire la natura minunii. Credinţa lui se clătinase şi se întreba dacă
într-adevăr este vorba despre o minune adevărată. Răspunsul la întrebarea sa a
venit câteva luni mai târziu, în Sâmbăta Mare a anului 1926, când a reuşit să
se ascundă în podul Sfântului Mormânt, de unde putea să urmărească tot ceea ce
se petrecea în interiorul lui.
Cele pe care le-a trăit în acea zi, le-a povestit
după 55 de ani, la Paştile anului 1980, preotului cipriot Sava Ahilleos, care
le-a consemnat în scrierea sa: Am văzut Sfânta Lumină. În acel an, părintele
Mitrofan avea 80 de ani şi număra deja 56 de ani neîntrerupţi de păzitor al
Sfântului Mormânt.
Aşa cum el însuşi a mărturisit, când era tânăr de
25 de ani, fusese stăpânit de o dorinţă nestăpânită de a vedea cu ochii săi
cele ce se petreceau în înteriorul Mormântului în clipa când cobora Sfânta
Lumină.
„Trebuia să văd, ca un alt Toma necredincios”,
spunea el, „cu ochii mei ceea ce se întâmplă în interiorul Mormântului ca să
cred”.
De multă vreme, căuta modul de a da răspuns la
întrebările lui. Într-o zi, pe când curăţa cupola în podul Mormântului, a
descoperit o mică ascunzătoare în care, cu greutate, putea intra trupul unui
bărbat. Era singurul loc în care putea să se ascundă şi să urmărească nevăzut
de nimeni venirea Sfintei Lumini.
În Vinerea Mare a anului 1926, la miezul noptii,
Părintele Mitrofan pune în aplicare planul său îndrăzneţ. La ora 00:30 a cerut
de la un ajutor de al său să-i aducă o scară ca să controleze candelele ce erau
atârnate sus. După ce a urcat în podul Mormântului, a spus ajutorului să ia
scara, motivând că va coborî de acolo printr-o săritură atunci când va termina
controlul.
Însă Părintele Mitrofan a rămas în ascunzătoare
toată noaptea. Ceasurile care au urmat au fost martirice, aşa cum povesteşte el
însuşi, deoarece a început să fie stăpânit de o frică nemaicunoscută.
Învinovăţiri şi mustrări de conştiinţă îl chinuiau pentru ceea ce a îndrăznit
să facă.
„Am început să mă prihănesc pe mine însumi”, spunea
el, „pentru ceea ce am făcut şi pentru hotărârea mea lipsită de maturitate...
Toată lumea crede, numai tu, Mitrofane, nu crezi.”
Vreme de 12 ceasuri a rămas nemişcat şi tăcut. Avea
cu el numai puţină apă şi o mică lanternă, pe care a folosit-o la ora 11
dimineaţa, când Mormântul a fost pecetluit şi el a rămas singur în întuneric.
După o oră, potrivit tipicului, la ceasul al
doisprezecelea din zi, uşa Mormântului a fost despecetluită şi, mai târziu, a
intrat patriarhul grec.
Fragmentul care urmează descrie cele care se
săvârşesc după intrarea patriarhului, exact asa cum le descrie Părintele
Mitrofan:
„Atunci am desluşit chipul patriarhului, care s-a
plecat să intre în Mormântul dătător de viaţă. Exact în acea clipă, când
agonia mea ajunsese la o înfricoşătoare încordare nervoasă în mijlocul tăcerii
mormântale, în care îmi auzeam şi răsuflarea, am auzit deodată un şuierat uşor.
Semăna cu suflare uşoară de vânt. Şi îndată am văzut o privelişte de neuitat: o
Lumină albăstruie a umplut tot sfinţitul loc al dătătorului de viaţă
Mormânt... Câtă frică şi cutremur nu mi-a pricinuit acea Lumină albăstruie, în care
Îl vedeam clar pe patriarh, de pe faţa căruia curgea transpiraţia… Şi, ca şi
cum ar fi fost luminat de acea Lumină, a început să citească rugăciunile… Şi
îndată Lumina albăstruie a început să se preschimbe într-o Lumină albă, ca
aceea a Schimbării la Faţă a lui Hristos. În continuare acea Lumină albă s-a
preschimbat într-o sferă luminoasă ca soarele, care a rămas nemişcată deasupra
capului patriarhului. Apoi l-am văzut pe patriarh ţinând mănunchiurile cu 33
de lumânări. Şi ridicându-şi încet mâinile în sus, s-au aprins dintr-odată
sfânta candelă şi cele patru mănunchiuri de lumânări. În acea clipă a dispărut
sfera luminoasă. Ochii mi s-au umplut de lacrimi şi trupul îmi ardea în
întregime.”
Aceasta este istorisirea Părintelui Mitrofan
referitoare la fapta îndrăzneaţă pe care a întreprins-o în acea Sâmbătă Mare a
anului 1926. Este singurul martor ocular care, fără să aibă dreptul, a trăit
coborârea Sfintei Lumini în interiorul Mormântului lui Iisus Hristos.
(Haralambie K. Skarlakidis, Sfânta Lumină. Minunea
din Sâmbăta Mare de la Mormântul lui Hristos, traducere din limba greacă de
Ierom. Ştefan Nuţescu, Schitul Lacu – Sfântul Munte Athos, Atena, 2011, pp.
251-254)"
Sursa: articol preluat integral de pe
http://www.doxologia.ro/viata-bisericii/minuni-vindecari-vedenii/marturia-monahului-mitrofan-cel-care-s-ascuns-podul