Cea mai misterioasa carte din lume este cu un pas mai aproape de a fi descifrata

 "O carte misterioasă ce conţine scrisuri şi imagini pe care unii le-au considerat lipsite de sens este acum mult mai aproape de a fi descifrată după mai bine de un secol de mister. Un om de ştiinţă anunţă că a descoperit tiparuri lingvistice în Cartea Voynich, acesta fiind un pas crucal în descifrarea limbilor misterioase.

Mesajul din „cel mai misterios manuscris medieval” a dat de furcă criptografilor, matematicienilor şi lingviştilor timp de mai bine de un secol. De aceea, mulţi experţi au considerat că manuscrisul este o păcăleală. Acum, însă, un nou studiu publicat în jurnalul  Plos One sugerează că misteriosul manuscris are un mesaj real.

Oamenii de ştiinţă anunţă că au descoperit tipare lingvistice ce sugerează prezenţa unor cuvinte cu înţeles în text.

De-a lungul timpului, numeroşi experţi au dezbătut dacă textul criptat are vreun înţeles sau nu. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, manuscrisul a fost analizat chiar şi de cei mai buni spărgători de coduri, ce au reuşit să descripteze mesajele forţelor inamice, însă care nu au reuşit să descifreze sensul cuvintelor din Manuscrisul Voynich.

Cartea datează din jurul anilor 1404-1438, însă aceasta a fost necunoscută timp de 500 de ani, fiind descoperită în 1912, atunci când un anticar numit Wilfrid Voynich a cumpărat-o, alături de alte publicaţii vechi, din Italia.

Cernelurile folosite şi numeroase alte indicii sugerează că manuscrisul datează, într-adevăr, din perioada Renaşterii. Cartea este scrisă în acelaşi stil ca numeroase alte cărţi contemporane pe tema ierburilor ce tratează numeroase afecţiuni.

  Manuscrisul este mult mai complex decât falsurile din acea perioadă, care nu prezentau nici pe departe acelaşi grad de efort. Pe baza analizei ilustraţiilor, manuscrisul pare să fie o carte ştiinţifică, cu remedii pe bază de plante, desene astronomice şi ilustraţii detaliate. Cartea conţine 240 de pagini, cu anumite pagini lipsă, iar experţii cred că iniţial avea aproximativ 272 de pagini.

Cartea este foarte bizară: pe lângă faptul că este scrisă într-o scriere necunoscută şi indescifrabilă, ilustraţiile sunt şi ele un mister. Multe plante par să fie inventate sau hibrizi din plante deja existente. De exemplu, rădăcinile nu se potrivesc cu plantele desenate deasupra lor.

  Marcelo Montemurro, un specialist în fizică teoretică de la Universitatea Manchester din Marea Britanie, a petrecut mulţi ani analizând tiparele lingvistice ale manuscrisului, sperând să-i descifreze misterul. Acum, specialistul afirmă că noua cercetare aduce mai aproape de realitate această posibilitate.

„Textul este unic, nu există lucrări similare şi toate încercările de a decodifica vreun mesaj din text au eşuat. Nu este uşor să spunem că textul este lipsit de sens, pentru că prezintă o structură lingvistică”, spune Montemurro.

Dr. Montemurro şi colegii săi au folosit o metodă statistică computerizată pentru a analiza textul, această metodă fiind eficientă în studierea altor limbi. Cercetătorii au analizat modul în care cuvintele erau aranjate pentru a extrage cuvintele cu conţinut.

  „Există numeroase dovezi ce atestă că acele cuvinte ce au conţinut tind să apară în text grupate, unde este nevoie de ele”, explică specialist.

„De-a lungul textelor lungi, cuvintele tind să lase o semnătură statistică. Atunci când subiectul se schimbă, este nevoie de alte cuvinte. Reţelele semantice pe are le-am obţinut arată clar că acele cuvinte înrudite tind să împărtăşească similarităţi de structură. Acest lucru se întâmplă şi în lmbile reale”, spune expertul.

Dr. Montemurro crede că este improbabil ca aceste trăsături să fi fost „incorporate” în text pentru a face un fals să pare mai realistic, pentru că cunoştiinţele academice ale acestor structuri nu existau la vremea în care manuscrisul Voynich a fost creat.

Deşi a identificat un tipar, sensul cuvintelor continuă să fie un mister. Deoarece minţile luminate ale planetei nu au reuşit să descifreze acest text de-a lungul unui secol, unii experţi cred că singura explicaţie plauzibilă este că manuscrisul este o păcăleală.

Gordon Rugg, un matematician de la Universitatea Keele, se numără printre aceşti experţi. El afirmă că noul studiu nu elimină posibilitatea unui fals. „Acest studiu nu este neapărat ceva nou. De câteva decenii este acceptat că proprietăţile statistice ale limbajului din manuscrisul Voynich sunt similare, dar nu identice, celor ale limbilor reale. Nu cred că sunt şanse mari ca manuscrisul Voynich să ascundă o limbă neştiută, pentru că sunt prea multe trăsături alte textului care nu se aseamănă cu nicio altă limbă”, spune Rugg.

Cu toate acestea, doctorul Montemurro este convins că ipoteza unui fals nu poate explica tiparele semantice pe care le-a identificat în cercetarea sa. Specialistul este conştient că analiza sa lasă fără răspuns numeroase întrebări, cum ar fi dacă textul reprezintă o variantă codată a unei limbi existente sau dacă este o limbă inventată.

„După acest studiu, orice teză ce susţine ipoteza unui fals trebuie să ofere o explicaţie pentru această structură sofisticată. Până acum, acest lucru nu a fost realiat”, spune Montemurro.

Manuscrisul Voynich poate fi studiat online, pe site-ul Beinecke Rare Book and Manuscript Library din cadrul Universităţii Yale."

Surse: articol preluat in totalitate de pe descopera.ro,  BBC News, Catholic

Psihotronica - la ce nivel s-a ajuns..

Am citit astazi un articol exceptional pe blogul lui Oreste, legat de nivelul la care s-a ajuns cu atacuriel psihotronice, cu influentarea la distanta... Iata mai jos un fragment:

"De exemplu, se poate introduce in memoria aparatului electronic, programul virusului Ebola, care mai apoi este transmis prin microunde pulsate sau concentratii herziale asupra unui subiect uman. Principiul de functionare se bazeaza pe structura laserului care este alcatuita din simpli atomi la care se adauga, in structura moleculelor de ADN, informatii ale unor virsusi letali, spre exemplu. Specialistii in info-energetica numesc aceasta metoda, text, sau informare. In regiunea cromozomilor este introdusa o anumita informatie, iar moleculule ADN incep sa se luminieze si sa scoata sunete. Sa nu uitam, ca noi suntem din punct de vedere energetic, o sarcina electrica, producand, atat timp cat suntem vii, 10 watti.

Articolul integral poate fi citit la adresa: http://codulluioreste.ro/arsenalul-psihotronic-al-rusiei-de-azi/

Zece utilizari ale sunetului FASCINANTE!

Oriunde mergem suntem inconjurati de sunete. Cu toate nu le dam prea mare importanta, acestea pot fi folosite in feluri in care nici macar nu ne gandim. Iata un top al celor mai interesante 10 utilizari ale sunetului, potrivit celor de la listverse.com

10. Vindeca cancerul

Cercetatorii de la Spitalul Princess Grace din Londra au dezvoltat un sistem prin care distrug cancerul cu ajutorul sunetului. Procedura a fost un real succes, aceasta a distrus celulele canceroase ale pacientilor ce sufereau de cancer la prostata. Aceasta procedura, ce dureaza numai cinci ore, a fost aplicat la 192 de oameni, dintre care 92% au fost vindecati de cancerul la prostata. Procedura inca nu poate fi folosita de catre doctori, in spitale, ea necesitand anumite teste.

9. Fierbe apa

Dispozitivul ce fierbe apa a fost inventia unui saxofonist, in varsta de 92 de ani, pe nume Peter Davey. Dispozitivul este pus intr-un recipient cu apa, iar aceasta ajunge la temperature de fierbere in doar cateva secunde. Acesta cauta parteneri de afaceri pentru a-l comercializa.

8. Vindeca rani

Exista tehnologii ce vindeca rani cu ajutorul sunetului. Una dintre aceste tehnologii se numeste MIST si consta in pulverizarea unei solutii saline pe rana, iar apoi expuerea la sunete cu frecvente joasa.

7. Cresterea plantelor

In anul 1962, un cercetator de origine indiana a studiat un fenomen un pic mai ciudat. Sunetul poate spori cresterea plantelor. Anumite experimente au demonstrate ca muzica, in special de vioara are efecte pozitive asupra cresterii plantelor in timp ce genuri precum rock au efectul opus.

6. Releva geometria naturala

Cimatica este stiinta formelor geometrice create de undele sunetului. Vocile umane, zgomotele de animale, notele muzicale, ba chiar si ecoul stelelor si planetelor, au forme unice. Cimatica este o stiinta tanara, in continua dezvoltare.

5. Stabilizeaza undele cerebrale

Robert Monro, fondatorul Instutului ce poarta acelasi nume, este pionierul unor sunete ce ajuta ascultatorii sa-si echilibreze, prin intermediul acestora, undele cerebrale in ambele emisfere.

4. Anuleaza zgomote

Doi cercetatori, John Paluska si Meyer Sound, au inventat un dispozitiv ce anuleaza “zumzaitul” deranjat din restaurate sau locuri publice. Dispozitivul consta intre 10000 si 100000 de dolari americani.

3. Levitatie

Undele sunetului creeaza comprimari ale aerului intre doua farfurii, cea de deasupra ramanand in aer. Chiar mai mult decat atat, atunci cand o picatura de apa este prinsa intre cele doua farfurii ramane in aer.

2. Ecolocatia

Liliecii si delfinii folosesc sunete de inalta frecventa pentru a-si crea o imagine mentala referitoare la locul in care sunt. Acelasi principiu este folosit si de anumite persoane nevazatoare.

1. Ultrasunete

Ultrasunetele sunt folosite in general in domeniul medical. Sunt folosite pentru a vedea fatul din burta mamei, de exemplu.

Sursa: articol preluat integral de pe stireazilei.ro

Top 10 al ideilor stralucitoare aparute in vis

Un un top 10 al ideilor stralucitoare aparute in vis, potrivit celor de lamentalfloss.com:

10. ADN

Forma si structura ADN-ului a ocolit oamenii de stiinta pana in 1953, cand dr. James Watson a avut un vis ce la facut sa ia in considerare structura de dublu helix. Potrivit acestuia, in vis apareau doi serpi ce se uneau la capete.

9. Acul de masina de cusut

Elias Howe, inventatorul masinii de cusut modern, nu reusea sa gasesca o solutie ca acul sa se potriveasca in noua sa inventie. A incercat prima oara o varianta cu un ac ascutit la ambele capete, dar nu a functionat. Apoi, intr-o noapte, a visat ca era luat de prizonier de un grup de bastinasi care dansau in jurul lui. In timp ce se roteau, el a observat ca lancile aveau gauri la capete. Cand s-a trezit a realizat ca visul era rezolvarea la problema ce-l macina de atata timp. A incorporate ideea din vis si a functionat.

8. Lovitura de golf a lui Jack Nicklaus

Subconstientul nu este locul creativitatii, este si o sala de sport. Nicklaus si-a dat seama de ce jocul sau de golf nu mai functiona printr-un vis. Dupa analizarea visului, si-a dat seama ca prindea crosa intr-un mod diferit fata de cum o facea in viata reala. “Am incercat cum asa cum am facut in visul meu si a functionat…”.

7. Terminator

O masina de ucis, un cyborg care arata ca Arnold Schwartenegger pare un cosmar pentru tine? A fost un cosmar pentru James Cameron. Lupta cu o febra puternica, cand viziunea unui robot cu un cutit in mana, ce se tara pe jos i-a aparut in somn. Cameron are o multime de idei intr-o stare somnolenta, la fel cum s-a intamplat si cu Avatar. 

6. ”The Necronomicon”

H.P. Lovecraft a vazut faimoasa sa carte a mortilor intr-un vis, inclusive cudatul titlu. Lovecraft nu avea nici cea mai vaga idee ce inseamna acel titlu, dar l-a scris oricum. Incercarea sa de a-l traduce din greaca a rezultat “O imagine a legii mortilor”. E posibil sa fi fost indirect inspirat de poemul primului secol numit: Astronomicon.

5. Twilight

In anul 2003, Stephenie Meyer, s-a trezit in urma unui vis intens in care doi indragostiti stateau intinsi unul langa altul pe o pajiste, discutand de ce dragostea lor nu va putea avea un viitor. Daca fata era o fata obisnuita, baiatul, de o frumusete ravasitoare, era vampir. Acest vis pare sa stea la baza uneia dintre cele mai celebre carti din lume, vanduta in circa 17 milioane de exemplare in intreaga lume.

4. Jekyll si Hyde

Robert Louis Stevenson a avut o problema similara, a avut o perioada in care lipsea inspiratia. Stia ca vrea sa scrie despre viata duala a unui barbat, dar nu avea nici macar o idee cu s-ar fi desfasurat actiunea. Acesta povesteste :“ In a doua noapte am visat scena de la fereastra, iar apoi scena s-a impartit in doua…”.

3. Frankestein

In vara anului 1816, Mary Wollstonecraft Godwin, in varsta de 19 ani si prietenul sau, poetul Percy Shelley, l-au vizitat pe poetul Lord Byron la vila sa. Vremea urata ii tinea adesea in casa, cand ei si ceilalti musafiri citeau uneori povesti cu stafii. Acestia au decis sa aiba loc un concurs de scris povesti. Mary nu a avut parte de inspiratie pana cand s-a dus la culcare.

“Cand mi-am pus capul pe perna, nu am adormit, dar nici nu eram complet treaza. Am vazut studentul palid al artelor necurate inchenunchind langa lucrul ce-l crease. Am vazut fantasma a unui om nascandu-se, si apoi, ca urmare a lucrarii unei masinarii puternice, dand semne de viata si miscandu-se greoi, ca sic and ar fi fost pe jumatate viu…”

2. Yesterday

Paul Mccartney avea varsta de 22 de ani, cand s-a trezit cu “o melodie frumoasa in capul meu”. “M-am gandit, “ e grozava, ma intreb ce este?”. Langa mine era un pian, in dreapta patului langa fereastra. M-am sculat din pat, m-am asezat la pian si am inceput sa redau melodia. Imi placea melodia foarte mult, dar pentru ca o visasem nu credeam ca eu am scris-o…”

1. Tabelul periodic al elementelor

Probabil ca va asteptati sa va spun ca Mendeleev a visat tabelul. Ei bine, nu. Se spune ca acesta a visat tabelul iar apoi l-a asternut pe hartie. Omul de stiinta insa, nu a povestit niciodata asa ceva, ba din contra, de nenumarate ori a povestit ca a lucrat la tabel vreme de 7 ani.

Sursa: articol preluat integral de pe caplimpede.ro

"Cel mai serios caz de cenzura stiintifica de la Copernic si Galileo!”

"Doze de LSD capturate în 2008 de Oficiul Vamal Francez. Cercetătorii afirmă că acest drog a fost folosit cu succes pentru a trata alcoolismul şi pledează pentru efectuarea mai multor studii     

Restricţionarea folosirii drogurilor psihoactive în cercetare reprezintă cel mai serios caz de cenzură ştiinţifică din momentul în care Biserica Catolică a interzis operele lui Copernic şi Galileo, acuză mai mulţi oameni de ştiinţă.

Într-o lucrare publicată în cursul acestei săptămâni în prestigiosul jurnal ştiinţific Nature Reviews Neuroscience, un grup de cercetători argumentează că legile anti-droguri adoptate în SUA şi în Marea Britanie în anii '60 şi '70 ai secolului trecut au dus la împiedicarea realizării unor cercetări vitale asupra funcţionării drogurilor şi a metodelor terapeutice în care acestea ar putea fi utilizate.

Legile au fost concepute pentru a preveni folosirea drogurilor şi efectele lor nocive, însă au eşuat în acest obiectiv, argumentează David Nutt, psihofarmacolog în cadrul Imperial College, London. „Consecinţa nedorită este că aceste legi au dus la împiedicare cercetării şi dezvoltării”, explică Nutt.

Nutt şi colegii săi se concentrează asupra a trei clase de droguri restricţionate de legile naţionale şi de convenţiile internaţionale: canabisul (marijuana), MDMA (ecstasy) şi drogurile psihedelice. Trei tratate ONU din 1961, 1971 şi 1988 au elaborat un sistem legal prin care folosirea acestor droguri este restricţionată, indiferent că este vorba de folosire recreativă sau în scopuri de cercetare.

Înainte ca aceste restricţii să fie adoptate, argumentează cercetătorii, mai multe studii asupra acestor droguri au demonstrat existenţa unor utilizări terapeutice importante. Marijuana a fost folosită în scopuri medicinale pentru foarte mult timp, fiind utilă în atenuarea durerilor şi a spasmelor musculare în rândul persoanelor ce suferă de SIDA şi de scleroză multiplă, spre exemplu. Ecstasy a dovedit că ajută la tratarea tulburării de stres post-traumatic şi reprezintă totodată un instrument prin care membrii unui cuplu îşi pot îmbunătăţi comunicarea în cadrul relaţiei. De asemenea, LSD-ul a fost folosit pentru a trata dependenţa de alcool, argumentează Nutt.

Pe lângă utilizările medicinale, Nutt şi colegii săi afirmă că drogurile psihedelice pot juca un rol în studierea naturii conştiinţei umane, pentru că provoacă schimbări în starea de conştienţă. Aceste droguri activează un receptor în creier intitulat 5HT-2A, care este cel mai răspândit în stratul exterior al creierului (cortexul), în zonele implicate în senzaţie şi emoţie.

„Nu putem înţelege creierul dacă nu studiem drogurile”, afirmă Nutt.

Restricţiile au fost proiectate pentru a proteja publicul de presupusele pericole ale drogurilor, însă aceste pericole sunt supraevaluate, fiind de multe ori mai puţin severe decât cele ale alcoolului, afirmă Nutt şi colegii săi în lucrarea publicată în Nature Reviews Neuroscience. Reglementările fac imposibile efectuarea de studii asupra acestor droguri, studii ce ar permite corectarea acestor percepţii greşite, afirmă Nutt.

„Legile nu au fost niciodată actualizate, în ciuda progresului ştiinţific şi a dovezilor tot mai numeroase ce atestă că aceste droguri sunt relativ sigure. Şi nu pare să există vreo cale prin care comunitatea internaţională să iniţieze asemenea schimbări”, scrie Nutt.

„Această blocare a cercetării şi a terapiei este motivată de politică, nu de ştiinţă. Este unul dintre cele mai scandaloase exemple de cenzură ştiinţifică din epoca modernă”, subliniază Nutt.

Din cauza clasificării ilegale a acestor droguri, obţinerea de finanţări pentru studii este foarte dificilă. Mai mult, este foarte greu pentru cercetători să obţină aceste droguri, deoarece producătorii de substanţe chimice nu le produc, iar sinteza la cerere este extrem de costisitoare. Cercetătorii dau exemplul unei companii din Boston care produce psilocibină, ingredientul activ din „ciupercile magice”, la un cost de 12.000 de dolari per gram.

Nutt este unul dintre puţinii oameni de ştiinţă ce efectuează cercetări asupra acestor droguri psihedelice, iar rezultatele studiilor sale au „dus la descoperirea unor lucruri noi despre modul în care funcţionează creierul uman”, subliniază cercetătorul.

Din punct de vedere ştiinţific, cercetările asupra drogurilor psihedelice erau considerate importante înainte ca acestea să fie interzise în cursul anilor '60. Robert F. Kennedy a pus sub semnul întrebării decizia DEA (Drug Enforcement Administration) de a interzice studiile, întrebând „Dacă aceste proiecte de cercetare asupra LSD-ului meritau să fie realizate acum 6 luni, acum de ce nu mai sunt utile?”. Cu toate acestea, interdicţia cercetării a intrat în vigoare.

Cu toate acestea, restricţiile nu sunt totale. Şaptesprezece state americane au legalizat folosirea marijuanei în scop medicinal, iar în statele Colorado şi Washington canabisul poate fi folosit în mod legal şi în scopuri personale. Cu toate acestea, cercetătorii întâmpină piedici în obţinerea şi studierea marijuanei şi altor droguri.

„A sosit momentul ca oamenii de ştiinţă să ridice în picioare şi să schimbe situaţia în care ne aflăm”, a concluzionat Nutt.

Apelul la reformă este susţinut de organizaţiile British Neuroscience Association şi de British Association for Psychopharmacology. Cercetătorii doresc să obţină acum şi susţinerea altor organizaţii de profil din Marea Britanie, precum Royal Society, The Academy of Medical Sciences, The Royal Colleges of Physicians and Psychiatrists şi The Society for Biology."

Surse: articol preluat integral de pe descopera.ro, LiveScience, The Guardian

Noutati despre cancer: Minuni adevarate

 

"Se întâmplă rar şi specialiştii n-au găsit încă o explicaţie plauzibilă: unii bolnavi de cancer supravieţuiesc, deşi medicii nu le mai dau nici o şansă. Ce duce la asemenea vindecări spontane? Pot fi ele obţinute în vreun fel oarecare?

Vindecări fără tratamente

Medicul american Dirk Douglas se ocupă de mulţi ani de fenomenul vindecărilor spontane. A scris chiar şi o carte pe aceas­tă temă: "Minunile sunt posibile". În lucrarea sa, el confirmă existenţa unor vindecări mi­raculoase de can­cer, adăugând că ele au chiar o proba­bilitate mai mare decât cea a unui număr câştigător la loto. Totuşi, se vede silit să-i dezamăgească pe entu­ziaşti: el poate doar să consemneze astfel de fenomene, dar nu să le şi pro­voace. "Aici nu vă pot ajuta, din păcate".

Potrivit propriilor afirmaţii, dr. Douglas a înregis­trat în cariera sa medicală peste treizeci de cazuri de remisii spontane ale unor tumori. Cu aproximativ ju­mă­tate din aceşti pacienţi a avut contact direct, aşadar, posibili­tatea de a-i ţine sub observaţie. Sunt poveşti dă­tă­toare de speranţă, care îi uimesc nu numai pe pro­fani, ci şi pe oncologii cu experienţă. Ca, de pildă, ca­zul unei fumă­toare înrăite, în vârstă de 56 de ani, su­ferind de cancer pulmonar, care a întrerupt chimio­terapia şi a refuzat orice alt tratament ulterior. Cinci­sprezece ani mai târ­ziu, nu se mai găsesc la ea niciun fel de meta­staze. Trăieşte acum într-un cămin de bătrâni - şi fu­mează tot atât de mult ca înainte.

Sau povestea unei tinere sportive de 26 de ani, diagnosticată cu o formă rară de cancer al peritoneului. Avea peritoneul inflamat şi bazinul plin de ţesut tumo­ral, a cărui extirpare completă era imposibilă. Câteva serii de chimioterapie au redus dimensiunile ganglio­nilor limfatici invadaţi de metasaze, însă au avut un efect aproape neglijabil asupra metastazelor din pere­tele abdominal. Medicii au considerat că nu mai există vreo speranţă de vindecare, aşa că au sfătuit pacienta să nu-şi petreacă în spital timpul rămas. Să se bucure de via­ţă. Pentru a încetini, întrucâtva, evoluţia bolii, medi­cul de familie i-a injectat, la anumite intervale, o doză mică dintr-un medicament utilizat în chimioterapie. Tânăra slăbea văzând cu ochii, se părea că sfârşitul i se apropie. Apoi, dintr-o dată, starea ei s-a stabilizat. A luat în greutate şi i-a revenit ciclul menstrual. S-a simţit în stare să călătorească, iar mai târziu şi-a reluat servi­ciul. Medicii de la Centrul oncologic din New York au fost uluiţi, când pacienta lor s-a prezentat într-o bună zi la control. Ei o crezuseră de mult moartă.

Dirk Douglas este unul dintre puţinii doctori din SUA, care se ocupă sistematic de asemenea însănăto­şiri neaşteptate. Conform definiţiei formulate de el, prin vindecare spontană se înţelege dispariţia definitivă a unei afecţiuni de o gravitate deosebită, cum este can­cerul, în absenţa oricărui tratament. Sau o însănătoşire ce nu se poate explica, pe baza experienţei clinice a ca­drelor medicale, prin terapia aplicată. În accepţia me­dicilor, remisia spontană şi vindecarea spontană sunt două lucruri diferite. Remisie spontană înseamnă re­gre­sia unei tumori, în condiţiile în care nu s-a între­buin­­ţat o terapie care să promită succesul. Procesul implică fie tumora-mamă, fie metastazele sau şi pe una, şi pe celelalte şi trebuie să dureze minimum patru săp­tămâni. În schimb, în cazul unei vindecări spontane, cancerul nu trebuie să recidiveze timp de mulţi ani.

La o infecţie, vindecarea prin propriile resurse ale organismului este un fapt normal. La cancer, însă, ea constituie o excepţie. Dacă melanomul şi cancerul renal permit un anumit procent de remisii spontane, ele nu se întâlnesc aproape niciodată la tumorile cerebrale. Date precise referitoare la astfel de fenomene sunt aproape imposibil de furnizat, şi din cauză că există ex­trem de puţini pacienţi care nu se tratează. De aceea, la orice regresie a unei tumori, se ridică mereu aceeaşi întrebare, la care cu greu se poate da un răspuns com­plet, lipsit de echivoc: avem de-a face cu un efect al tratamentului sau cu o remisie spontană?

Chiar şi fără o bază solidă de date, onco­lo­gii ştiu că frecvenţa vindecărilor spontane depinde de tipul tu­mo­rii. "În cancerul de pie­le, se observă o interac­ţiu­ne între melanom şi sis­temul imunitar, care este foar­te activ şi în permanenţă puternic mobilizat pentru res­pingerea celulelor ma­ligne", spun specialiş­tii. Alte tu­mori se ca­muflează mai bine. "La tumorile cere­brale, in­teracţiu­nea cu sistemul imunitar se menţine la un nivel redus. Reacţia de apărare a orga­nis­mului este considerabil mai slabă".

Cartea câştigătoare: psihicul

Spiritul de luptă este decisiv în lupta cu boala

 

Bolnavii de cancer care au cunoscut vindecări spon­­tane au urmat strategii diverse de depăşire a aces­tei afecţiuni letale. Cercetătorul japonez Hiroshi Oda distinge trei categorii printre pacienţii vindecaţi spon­tan: luptătorii, oamenii cu credinţă în Dumnezeu şi cei care au trecut prin­tr-un proces complex de schimbare fun­damentală a întregii lor vieţi.

Şi oncologii sunt convinşi că psi­hicul joacă un rol important în boala canceroasă: "Numai că nu s-a cla­rificat încă în ce constă el exact". Spe­cialiştii care stu­diază aspectele psi­hologice ale cancerului au consta­tat la pacienţii însănătoşiţi în chip miraculos, o atitu­dine pozitivă faţă de viaţă, în general, şi faţă de viitor. Un stu­diu ştiinţific efectuat la Univer­sitatea din Minne­sota scoate în evidenţă faptul că, după ce au învins boala, pa­cienţii devin mai calmi în relaţiile cu cei din jur şi mai recu­noscători pentru micile bucurii coti­diene, com­parativ cu un grup-martor de persoane sănătoase.

În concluzie, s-ar părea că nu exis­tă o cale general valabilă şi una­nim acceptată către vindecarea spon­tană. Totuşi, în ultima vreme, cercetă­torii şi medicii se stră­duiesc să des­cifreze mecanismele vindecărilor spon­tane, pentru ca, pornind de aici, să elaboreze tera­pii eficiente. Ce anu­me declanşează sau determină regre­sia unei tumori nu se poate observa, ci numai deduce. În mod evident, există o diversitate de factori biologici şi de procese care influenţează remisia spontană a unei tumori.

* Apoptoza: înseamnă moartea programată a celu­lelor. Este un mecanism care permite celulei să se auto­distrugă, sub acţiunea anumitor stimuli. Însă celulele maligne parcurg acest program de control şi dobândesc rezistenţă la el, cu alte cuvinte devin "nemuritoare". În timpul unei remisii spontane, e limpede că apoptoza are din nou putere asupra celulelor. Atunci, celulele maligne ale tumorii primesc comanda să se autoni­mi­cească.

* Hormonii, ca de pildă estrogenul, stimulează creş­terea celulelor. O serie de rapoarte de caz menţio­nează că o remisie spontană a cancerului mamar a fost prece­dată de o sarcină, o naştere sau de in­trarea în me­no­pauză. Mo­dificarea echilibru­lui hormonal participă în mod sigur la regre­sia tumorii.
* Enzima numită telomerază asigură pro­tecţie celu­lelor can­ceroase, făcându-le cumva "nemuritoare". Când activitatea telo­merazei e slabă, celu­lele maligne pot trece din nou prin progra­mul de apoptoză, ajun­gând să se autodis­trugă. Pe această cale, substanţele ne­cu­nos­cu­te ce inhibă telo­me­raza ar putea provoca re­misii spontane ale tumorilor.
* Sistemul imuni­tar pare să joace un rol decisiv în remisia tu­morilor. Multe remisii spontane sunt prece­date de o infecţie virală. Aceasta provoacă o reacţie imu­­­nitară, ce pare a fi capabilă să stopeze cancerul. Astfel, un colectiv de cercetare de la Clinica Univer­sitară din Tübingen a descoperit de curând că sistemul imunitar poate aduce celulele maligne într-o stare de amorţire, blocându-le în acest fel dezvoltarea pe o pe­rioadă îndelungată de timp. Terapiile moderne antican­cer încearcă să valorifice în practica medicală aceste rezultate ale studiului. Aşa, de exemplu, se injectează ce­lule prelevate din tumoră, pentru a spori comba­tivi­tatea sistemului imunitar (un soi de autovaccin). O altă metodă constă în multiplicarea in vitro a celulelor imu­nitare luate de la un pacient şi reintroducerea lor ulte­rioară în organism. Iar pacientele cu tumori ova­riene sunt tratate cu viruşi de rujeolă.
Deocamdată, medicina este încă departe de a fi pă­truns pe deplin aceste mecanisme de acţiune fine şi complicate. Însă ea aplică deja unele din cunoştinţele dobândite. Oncologii americani îşi îndeamnă pacienţii să se orienteze spre terapiile ce urmează a

Gândirea pozitivă poate duce la o însănătoşire miraculoasă

 

fi aplicate, por­nind de la analiza cazu­rilor de vindecare spontană - şi anume, spre cele a căror eficienţă este confir­mată. În ultimul timp, au fost lansate peste douăzeci de pro­duse farmaceu­tice capabile să declan­şeze şi să inten­sifice apoptoza. Onco­logii (de necre­zut!) le recomandă pa­cienţilor să nu se limiteze la acceptarea pasivă a medici­nii standard, ci să acor­de atenţie ali­men­taţiei corecte, să-şi organizeze via­ţa în funcţie de priori­tăţile personale şi să se gândească dacă sfaturile primite i-ar ajuta să îşi trăias­că viaţa în con­cordanţă cu dorinţele lor, iar nu ale altora. Pacienţii sunt în­cu­rajaţi să fie activi şi să se folosească de ultimele descoperiri ştiin­ţifice. De exemplu, studiile de ultimă oră arată că acti­vitatea fizică moderată are o acţiune antitumorală do­vedită. "

Sursa: articol preluat integral de pe formula-as.ro. Autor: Gilda Fildan