"Vieţile Maeştrilor - Uimitoare învăţături şi întâmplări din Tibet" - Baird T. Spalding

As vrea sa incep acesata serie, pe care o mentionam in postarile anterioare cu o prima carte,ce imi este extrem de aproape de suflet. Am citit-o pe nerasuflate, si in mod constant, cand imi simt sufletul mai abatut, de fiecare data o deschid si recitesc pasaje din ea: "Vieţile Maeştrilor" - Baird T. Spalding.

O carte uimitoare, care te intriga de la primele randuri, este una dintre cele mai descriptive si detaliate carti cu privire la "viata ascunsa" a Tibetului. Este o carte ce iti da peste cap intreaga viziune pe care o aveai pana acum despre viata, despre ceea ce este posibil si ce nu..

Descrierea furnizata de editura:

"Vietile Maestrilor nu este altceva decat transcrierea unei calatorii intreprinsa in Tibet de Baird Spalding, in fruntea unei expeditii americane. Datorita extraordinarelor intamplari relatate, autorul era intrebat adesea daca aceasta carte este o fictiune sau rezultatul unei calatorii reale. Spalding raspundea intotdeauna: „Fiecare sa ia din cartea mea ceea ce este bun pentru el, si sa creada ceea ce convine gradului sau de evolutie”.

Drumuri ce strabat tinuturi mirifice suspendate intre cer si pamant; intalniri cu Maestri detinatori ai unor puteri ce depasesc cu mult capacitatile omului obisnuit; prezentarea unor doctrine iluminatoare apartinand unui tezaur de intelepciune necunoscut oamenilor din Occident; fapte extraordinare ce pot fi socotite adevarate miracole – iata doar cateva aspecte prezentate in aceasta carte memorabila. Lucrarea a aparut in nenumarate editii in America, si, dupa o prima traducere in franceza, a fost primita cu entuziasm de cititori din peste 40 de tari."

Despre autor:

Baird T. Spalding s-a nascut in Anglia intr-o familie de negustori care, timp de trei secole, a facut comert cu India. A fost dus acolo la varsta de patru ani. Inca din tinerete a fost atras de probleme religioase.

Dupa efectuarea studiilor, a devenit specialist in mine. La o varsta tarzie s-a hotarat sa publice Vietile Maestrilor, opera sa de capatai. A trecut in lumea umbrelor in 1953, la Tempe, Arizona, la varsta de nouazeci si cinci de ani.

Douglas K. Vorss, editorul sau, il cunostea probabil pe Spalding mai bine ca oricine datorita prieteniei lor care dura de ani de zile. Iata un extras din alocutiunea rostita de acesta la 22 Descrierea furnizata de editura:

martie 1953, la Tempe, la slujba celebrata in memoria lui Spalding:

"Spalding era un rabdator si umil slujitor al tuturor celor pe care-i intalnea. Oricare ar fi fost imprejurarile, el nu ingaduia sa fie prezentat auditoriului ca o personalitate ce a realizat lucruri deosebite. Din 1935, am avut sansa unica de a calatori cu el prin mai mult de doua sute de orase ale Americii de Nord.

Cu toate ca am trait in stransa comuniune cu el douazeci si patru de ore pe zi in toti acesti ani, va pot spune cu toata sinceritatea ca, dupa parerea mea, nimeni nu a inteles cu adevarat acest mare spirit, deoarece avea activitati foarte diverse, pe diferite planuri... In timpul ultimului sfert de secol, traia cu te miri ce, ca o pasare. Atinsese un nivel de la care viata materiala nu mai avea nici un fel de insemnatate. Nici eu, nici tovarasii mei, nu stiam cat castiga. Poseda putine bunuri materiale.

Marea mostenire ce ne a lasat o a fost descoperirea unica a invataturii lui Iisus. Spalding n-a scris nici un rand si nici n-a rostit conferinte in vederea vreunui profit banesc. Era ca un canal deschis pentru toate sumele ce i parveneau, caci le impartea imediat celor aflati in nevoie. Habar nu aveam cat de intinsa a fost reteaua lui filantropica, caci toti cei lipsiti, apeland la el, primeau pe loc tot ce avea asupra lui.

In consecinta, a fost intotdeauna un om prosper; intr-adevar, in aceasta privinta, nu cunosc pe altcineva care sa fi fost mai bogat ca Spalding. Multi dintre noi il invidiam pentru realizarea exceptionala la care ajunsese printr-o intelegere atinsa de timpuriu. Sunt saizeci si cinci de ani de cand, spre sfarsitul secolului XIX, Spalding a dezvaluit pe Iisus si viata Marilor Maestri.

Carti / Filme /Documentare

As vrea sa va anunt ca in perfioada urmatoare voi dedica post-urile de pe blog pentru a prezenta o serie de autori, carti, filme, documentare, pe care eu le consider importante, si care pentru mine au avut un impact mare in drumul meu catre .. lumina.

Conflictul interior

Principalul conflict care exista in constiinta noastra este cel dintre ceea ce suntem si ceea ce dorim sa fim. De fapt, esenta experientei umane este dualitatea. Viata si moartea, binele si raul, speranta si resemnarea coexista in toti oamenii si se manifesta in toate aspectele vietii noastre. Daca nu am experimenta teama, nu am putea cunoaste curajul. Daca nu ne-am confrunta cu necinstea, nu am putea recunoaste onestitatea. Si totusi, marea majoritate a oamenilor isi contesta propria natura dualista.

Atat timp cat traim cu prezumptia ca suntem  o fiinta unitara care dispune de o gama limitata de calitati umane, merita sa ne punem intrebarea de ce suntem mai satisfacuti de viata noastra actuala. De ce avem acces la atat de multa intelepciune, dar nu avem curajul si taria de a ne pune in aplicare cele mai bune intentii de a face alegeri inspirate ? Si ceea ce este mai important, de ce continuam sa actionam in detrimentul sistemului nostru de valori si al principiilor in care credem ? Convingerea mea este ca raspunsul la intrebarile de mai sus are legatura cu sinele nostru intunecat, cunoscut in psihologie sub numele de sinele din umbra.

Deepak Chopra – “Dorinta”

Un indragostit cunoaste numai umilinţă, el nu are de ales. Se furiseaza noaptea in calea Ta, nu are de ales.
Tânjeşte să sărute fiecare suvita din parul Tau, nu te neliniti, nu are de ales.
În iubirea lui frenetica pentru Tine, el vrea să-si rupă lanţurile propriei închisori,nu are de ales.

Un indragostit isi intreaba Iubita:
- Te iubeşti pe tine mai mult decât mă iubeşti?
Iubita răspunse: Am murit faţă de mine si traiesc pentru Tine. Am dispărut din mine şi din atributele mele,
Sunt prezent doar pentru Tine.
Am uitat toate învăţaturile mele, dar cunoscandu-te pe Tine am devenit un invatat.
Mi-am pierdut toată puterea, dar prin puterea Ta sunt capabil.

Ma iubesc ... Te iubesc.
Te iubesc ... mă iubesc.

Eu sunt iubitul tau, vino langa Mine,
Voi deschide poarta catre iubirea ta.
Vino si stai langa Mine, hai sa fim vecini stelelor.
Te-ai ascuns atât de mult timp, in deriva la nesfârşit  în marea dragostei mele.
Chiar şi aşa, ai fost întotdeauna conectate la mine.
Ascuns, dezvăluit, în necunoscut, în nemanifestat.
Eu sunt viaţa însăşi.

Ai fost un prizonier intr-un iaz mic,
Eu sunt Oceanul şi curentul lui puternic.
Vino si fuzioneaza cu Mine,
părăseste această lume a ignoranţei.
Fii cu Mine, voi deschide poarta catre iubirea ta.

Te doresc mai mult decât mancarea sau apa
Corpul meu, simţurile mele, mintea mea sunt infometate de gustul Tau

Iti pot simti prezenţa în inima mea
deşi aparţi intregii lumi
Astept,intr-o tacere arzatoare un gest, o privire de la Tine.

http://www.youtube.com/watch?v=O7elSIcal9Y 

Inceputul

Caut de mult timp. Caut o explicatie pentru viata terestra. Am dorit sa stiu de ce se naste omul, de ce se transforma copilul in adult, infruntand atatea dificultati, pentru a se casatori  si a face la randul lui copii, care se vor transforma si ei in adulti, cu tot atatea dificultati, numai pentru a imbatrani, si a-si pierde facultatile dobandite cu atat de multe dificultati, doar pentru ca totul sa culmineze cu moartea! Totul pare un lant, intreminabil! Care poate fi semnificatia acestui non sens aparent? Sa fie singurul motiv pentru care ne nastem acela de a da nastere unor generatii viitoare, de a asigura continuitatea pe pamant?

Indiferent de cunostintele pe care le acumulam, de lucrurile materiale, bogatiile de care dispunem in timpul vietii, de numarul de copii, de succesul, insuccesul pe care il avem .. singura certitudine este ca moarte ne asteapta "cu prietenie" la final.

Si atunci de ce aceasta lupta.. sa fim cei mai buni, sa avem maisina cea mai buna, sa avem casa cea mai frumoasa, sotul/sotia cat mai bun/buna.. sa fim bogati..cand nimic nu luam cu noi, aproape nimic nu ramane dupa ?

Astfel, am o singura certitudine.. "trebuie sa ne schimbam perspectiva din care privim viata!" 

Dar, cum putem descoperi aceasta alta perspectiva a lucrurilor ? Cum putem descoperi Calea care conduce la aceasta Cunoastere ? Cred ca nu exista solutia perfecta, cred ca exista miliarde de cai, toate ducand in acelasi punct, un sigur loc de intalnire. Unele cai sunt mai scurte, altele mai lungi, dar in final au aceeasi destinatie. Astfel cel mai important este ca avem merau in fata Lumina care ne asteapa la Final.