Limbajul magic al pietrelor prețioase

Încă din cele mai vechi timpuri, pietrele prețioase au fost folosite în scopuri magice, culorile și proprietățile lor fiind asociate zodiilor sau rezolvării anumitor probleme de sănătate. Întrebuințarea magică a pietrelor prețioase este răspândită pe întreg globul, fiind întâlnită la aproape toate popoarele

Alături de credința în proprietățile magice ale plantelor, credința în forțele magice ale pie­trelor prețioase este prezentă la majo­ritatea po­poarelor lumii. Născute în pământ, la fel ca și plan­te­le, pietrele prețioase au legături cu acestea, pu­tând in­fluența în egală măsură viața oamenilor. Totuși, spre de­osebire de plantele magice, pietrele pre­țioase sunt veșnice, putând influența astfel mai multe generații la rând. În vechiul Orient, pietrele prețioase au fost stu­dia­te și în conexiunea lor cu planetele, egip­tenii și babilonienii asociind pietrele pre­țioase cu sem­nele zodiacale.

Credințe despre pietrele prețioase

Despre legătura dintre pietre și astre, un text antic afirma: "Fiecare lucru ține de o planetă. Este totuși greu să recunoști cărui astru îi apar­ține un anumit o­biect. Asta se în­vață observând ca­re raze și mișcări ale corpurilor ce­rești influențează obiectul respectiv, dar și din po­tri­virea dintre acel lucru și un astru anu­me. Și fiindcă toate cele care au aceeași origine tind să-și unească forțele, putem în felul acesta atrage forța cor­pului ce­resc prin colec­țio­narea obiectelor ce apar­țin astrului de care depind. Și nu doar forța lor o pu­tem atrage, ci și pe cea a inteli­gențelor superioare”. De asemenea, Diodor din Sicilia afirma în "Biblioteca istorică”: "Influența puternică a căldurii Soarelui ac­țio­nează în Arabia nu doar asupra dezvoltării unor ani­male sau plante neobișnuite, ci și asupra formării unor pietre minunat colorate, trans­parente și strălucitoare. Se spune că ar fi alcătuite din apă pură, concentrată prin acțiunea focului ceresc, care le dă durată eternă. Sma­raldul, de pildă, sau beriliul, care se găsește încar­cerat în munții de cupru, se colorează la apus sub influența focului ceresc. Da­că există atât de multe fe­luri de granate, este de­oarece, la cristalizarea lor, ra­zele luminoase se reflec­tă când mai tare, când mai încet”.

Dar pietrele prețioase erau puse și în legătură cu for­ța germinativă a pământului. Despre o astfel de pia­tră, ne­cunoscută în prezent, numită "pantarba”, grecii afir­mau: "Cele mai mari exemplare sunt cât o gămălie de ac și se găsesc în pământ, la o adâncime de 8 metri. Ele au o asemenea încărcătură de pneuma («suflet»), încât pământul de deasupra lor freamătă și uneori chiar ia foc atunci când piatra este descoperită. Nimeni n-o poate găsi fără anu­mite incantații și cu multă tru­­dă, dar efortul merită, fi­ind­că ea transformă noaptea în zi luminoasă, iar ziua orbește cu strălucirea sa”.

Pietrele prețioase

Malachit

În majoritatea tradițiilor vechi există credința că ma­gia pietrelor prețioase funcționează împotriva lui Satan și a demonilor și acestea nu pot fi utilizate în scopuri rele. Dimpotrivă, pietrele prețioase pot alunga răul, iar puterea lor este sporită de rugăciuni. În Evul Me­diu, de pildă, se spunea că granatul poate feri in­di­vidul de gân­duri necurate, ciumă și fulger. Tot gra­natul, purtat ca amuletă, proteja de influența malefică a demonilor și noaptea alunga coșmarurile. Piatra de heliotrop gra­vată cu un liliac oferea posesorului său puterea de a do­mi­na demonii. Crisoprazul, o altă piatră puternică, era folosită în ritualurile de exor­cizare. Apa turnată peste o piatră de crisopraz, în timp ce se ros­tea incantația "Apă, eu te torn peste pia­tră cu aceeași putere cu care Dum­ne­zeu revarsă Soarele asupra lumii”, era aruncată peste cel posedat. Apoi, o pâine era tăiată în cruce și prin tăietură se trecea crisoprazul în timp ce se recita for­­mula "Dumnezeu a smuls Diavolului pietrele pre­țioa­se”. În catolicism, biserica nu s-a opus credințelor privind proprietățile magice ale pietrelor prețioase, exis­tând chiar unele credințe conform cărora cele mai strălucitoare pietre prețioase pot oferi o mijlocire a co­municării cu divinul, prin chemarea îngerilor păzitori.

 

Chihlimbarul

Numele pietrei de "chihlimbar” sau "ambră” vine de la arăbescul "alanbar”, care înseamnă "auriu” și este o piatră semiprețioasă înrudită cu coralul, perla și jai­­sul. În Antichitate, chihlimbarul era folosit la tra­ta­rea fri­gurilor, leșinurilor, bolilor intestinului și ale sto­­ma­cului. Acesta are proprietățile de a înlătura starea fizică de slăbiciune, ajută la cicatrizarea mai rapidă a ră­nilor de pe picioare și poate coagula sângele în sto­mac. Chih­limbarul are proprietatea de a crea în jurul sau un fel de microclimat deosebit, în care oamenii își pot re­face forțele și se pot reîncărca energetic. Se spu­ne că, cu cât masa pietrei de chihlimbar este mai mare, cu atât și câmpul ei energetic este mai mare.

Chihlimbarul a fost folosit și la confecționarea amu­­letelor și a talismanelor. În China Antică, despre chih­limbarul roșu se credea că este sângele coagulat al dra­gonului. Amuletele fabricate din el erau foarte efi­ciente și, astfel, foarte apreciate. Ca amuletă, chihlim­barul protejează de blesteme, de deochi și de energii ne­gative și este folosit la recuperarea forțelor fizice. Există și o credință conform căreia, chihlimba­rul pisat, pus la temelia unei case, o va feri pe aceasta și pe locui­torii ei de spiritele rele.

Ametistul

De obicei, mărgelele de rugăciune budiste sunt con­fec­ționate din ametist, despre care se spune că poa­te în­lesni comunicarea cu divinitatea, că atrage noro­cul și prosperitatea și că oferă în timpul rugăciunii o sen­­zație de pace inte­rioa­ră deo­sebită. În An­ti­chi­tate, cupele pen­tru vin erau împodobite cu ame­tiste, despre care se spu­nea că puteau ac­ționa împotriva beției. Din același mo­tiv, ro­manii care mergeau la orgii purtau bijuterii cu pia­tră de ametist. Ma­rinarii fenicieni purtau ametistul pentru a nu le mai fi dor de casă. Une­ori, pe un ametist era gravat numele lunii sau al soarelui, după care acesta era pus în­tr-un săculeț, împreună cu o pană de rân­dunică și un smoc de păr de câi­ne. Astfel era fa­bri­ca­tă o amuletă care, pur­­­tată la gât, ferea de vrăji, iar purtată la brâu, aducea fer­tilitate. De asemenea, și ametistul aju­tă la echili­brarea energetică.

Cristalul de stâncă

 

Din cristal de stâncă sunt con­fec­țio­nate globurile magice, folosite de vră­ji­toare pentru a ghici viitorul. Această pia­tră poate recepta energiile subtile, oferind indicii despre trecut, prezent și vii­tor. Cristalul de stâncă ajută la des­chi­derea celui de al treilea ochi, pe plan ener­getic, și ajută la con­cen­trare, în Ja­po­nia fiind considerat "res­pirația pie­tri­fi­cată a șarpelui sacru”. Această piatră con­centrează energiile pozitive și pro­te­jează împotriva degra­dă­rii. Din acest motiv, cristalul de stân­că era folosit în confecționarea amule­te­lor, iar unii regi egipteni au fost îngro­pați în sarcofage sculp­tate din această piatră, pentru a ajuta la mai buna con­ser­vare a mumiilor.

Aplicațiile experimentale ale crista­lului de stâncă au reprezentat un obiect de studiu al medicinei alter­na­tive. Un remediu extrem de răspândit recomanda ți­nerea unui astfel de cristal în palma stângă, timp de câ­teva minute, gest care va liniști și stimula într-un mod plăcut nervii. În momentul în care cristalul s-a încălzit în palmă, o senzație de li­niște care acționează în mod be­nefic asupra digestiei va putea fi resimțită. După aceas­ta, cristalul va fi mutat în palma dreaptă, de unde o căldură benefică va iradia în stomac, stimu­lându-i funcțiile. Aplicarea cris­talului se încheie în momentul când acesta devine tul­bure sau gras. Se recomandă ca procedeul să fie făcut dimineața, în in­tervalul de la ora nouă și până la prânz. Pentru pu­rificarea cristalului de stâncă, acesta va fi apoi învelit într-o bucată de mătase și ținut în nisip umed, pe du­rata nopții. A doua zi, ex­pu­nerea cristalului la razele solare îl va face din nou activ.

Diamantul

Ținute în palmă, cristalele își sporesc energia

  

Este, de departe, cea mai apreciată piatră prețioa­să. Puterea lui poate fi benefică, dar și de temut. Po­veștile diamantelor blestemate, care i-au ruinat și dis­trus pe po­sesorii lor, au făcut istorie. Dar diamantele pot fi și be­nefice. Ele pot ajuta la obținerea echi­librului ener­getic, și medicina tradițională le folosește ca panaceu. Când un diamant este pus lângă un mag­net, puterea lui acțio­nează în așa fel, încât mo­difică atrac­ția magnetului față de fier. Des­pre diamant, Plinius spu­nea: "Diamantul este de ne­învins. Nu poate fi distrus de foc, nici măcar nu se încinge și nu ia mirosul fu­mului. Nu îi rezistă, însă, sângelui proas­păt de țap. Da­că este udat cu sânge cald de țap, se sparge”. Valoarea diaman­tului este dată de transparența sa. Un diamant valoros tre­buie să fie perfect trans­pa­rent. Astfel, magia nu folo­sește diamantele ce­nușii, cele cu irizații în in­te­rior, cele în formă de lacrimă, cele ro­tunde și cele te­și­te. Dia­man­tele negre sau al­bas­tre sunt considerate ma­­­le­fice și nu se fo­losesc în ritualurile de magie. Cele mai re­comandate sunt diamantele albe, ca­re sunt con­si­de­ra­te ca fiind cele mai pu­ternice. Diamantele gal­be­ne ajută la în­depărtarea oboselii și a senzației de an­xi­­e­tate, în timp ce diamantele roșii pro­tejează de moar­­te vio­lentă.

Cutia cu comori

Dintre toate pietrele prețioase, rubinul este cel care se apropie cel mai mult de diamant. Acesta sim­boliza înțelepciunea, și arabii îl purtau noaptea, pentru a fi apărați de coșmaruri. În timpul zilei, rubinul își poate schimba nuanța, și astfel poate avertiza și pre­veni acci­dentele. Ca proprietate malefică, se spunea că această piatră poate induce celui care o poartă un somn foarte profund.

Smaraldul este piatra care simbolizează renaș­terea, și femeile romane îl purtau pentru a le diminua durerile la naștere. În Evul Mediu, despre această piatră se cre­dea că poate să vindece bolile de ochi.

Safirul poate acționa asupra celui de al treilea ochi, alungă demonii și poate trezi din nou dragostea celor care au fost îndepărtați prin farmece. Această piatră cu albastrul ei regal era piatra vrăjitorilor și a regilor.

Topaz

În ziua nunții, zeul Krishna a coborât pe fundul ocea­nului, de unde s-a întors cu minunate perle. Cu aces­te perle, el a împodobit-o pe fiica sa. Arabii spu­neau că perlele s-au format prin cristalizarea lacri­milor Evei. Perlele pot spori pofta de viață, înlătură teama și anxietatea, potențează relaxarea și curăță sângele.

Coralul păzește de accidente, rătăciri și fulger. Prin schimbările sale de culoare, coralul poate sem­na­liza că purtătorul său este bolnav și poate preveni otrăviri­le.

Se spune că o amuletă din jad a vegheat nașterea lui Confucius. Jadul protejează împotriva blestemelor și poate potența sexualitatea.

Malachitul este piatră aducătoare de noroc și se spu­­ne că, dacă este purtat un timp suficient, acesta îl poa­te face pe purtător să înțeleagă limbajul ani­ma­lelor. De asemenea, malachitul înlesnește comu­ni­carea cu pla­­nul divin și ferește de suferințele din dragoste.

Topazul are un efect calmant, fiind considerat for­ma cristalizată a luminii Soa­relui. Se spune că poa­te creș­te nivelul de in­teligență și indică poten­țiale perico­le prin modi­fi­cări de culoare.

Viitorul revelat

Rubin

Pietrele prețioase au fost folosite și în divi­na­ție. Din moment ce se credea că ele pot înlesni comuni­carea cu planul divin, au ajuns să fie fo­losite ca mijloc de receptare și de­codare a infor­mațiilor despre destinul uman. Șamanii și vrăji­torii nordici gra­vau rune pe pie­tre prețioase, pe care le foloseau apoi în divinație. Se spune că în­suși zeul Odin a obținut secretul acestor simbo­luri sacre.

Litomatia es­te arta divina­torie care folo­sește, în realiza­rea prezicerilor, lumânările și pietrele prețioase. Conform acestui ritual, pietre prețioase de diferite cu­lori trebuie împrăștiate pe o masă, în jurul unei lu­mâ­nări. După aceea, se sting toate luminile din cameră și se aprinde lumânarea. Urmează un moment de me­di­­tație cu ochii închiși, timp în care mintea este golită de toate gândurile. Când se deschid ochii tre­buie ob­ser­­vat care culoare de piatră este reflectată pri­ma de lu­­mina lumânării. Interpretarea e următoarea: o piatră in­coloră indică fericire și succes, una roșie in­dică o po­sibilă idilă, galbenul indică infidelitate, ver­dele arată în­deplinirea dorințelor, turcoazul suge­rează o ocazie neaș­teptată, albastrul indică noroc, ro­șul în­chis simbo­li­zează o posibilă căsătorie, violetul aver­ti­zează asupra unui necaz, purpuriul indică o cear­­tă, iar negrul semna­lizează un ghinion.

Sursa: Articol preluat din revista Formula As, scris de catre Yami Kamui