Încă din cele mai vechi timpuri, pietrele prețioase au fost folosite în scopuri magice, culorile și proprietățile lor fiind asociate zodiilor sau rezolvării anumitor probleme de sănătate. Întrebuințarea magică a pietrelor prețioase este răspândită pe întreg globul, fiind întâlnită la aproape toate popoarele
Alături de credința în proprietățile magice ale plantelor, credința în forțele magice ale pietrelor prețioase este prezentă la majoritatea popoarelor lumii. Născute în pământ, la fel ca și plantele, pietrele prețioase au legături cu acestea, putând influența în egală măsură viața oamenilor. Totuși, spre deosebire de plantele magice, pietrele prețioase sunt veșnice, putând influența astfel mai multe generații la rând. În vechiul Orient, pietrele prețioase au fost studiate și în conexiunea lor cu planetele, egiptenii și babilonienii asociind pietrele prețioase cu semnele zodiacale.
Credințe despre pietrele prețioase
Despre legătura dintre pietre și astre, un text antic afirma: "Fiecare lucru ține de o planetă. Este totuși greu să recunoști cărui astru îi aparține un anumit obiect. Asta se învață observând care raze și mișcări ale corpurilor cerești influențează obiectul respectiv, dar și din potrivirea dintre acel lucru și un astru anume. Și fiindcă toate cele care au aceeași origine tind să-și unească forțele, putem în felul acesta atrage forța corpului ceresc prin colecționarea obiectelor ce aparțin astrului de care depind. Și nu doar forța lor o putem atrage, ci și pe cea a inteligențelor superioare”. De asemenea, Diodor din Sicilia afirma în "Biblioteca istorică”: "Influența puternică a căldurii Soarelui acționează în Arabia nu doar asupra dezvoltării unor animale sau plante neobișnuite, ci și asupra formării unor pietre minunat colorate, transparente și strălucitoare. Se spune că ar fi alcătuite din apă pură, concentrată prin acțiunea focului ceresc, care le dă durată eternă. Smaraldul, de pildă, sau beriliul, care se găsește încarcerat în munții de cupru, se colorează la apus sub influența focului ceresc. Dacă există atât de multe feluri de granate, este deoarece, la cristalizarea lor, razele luminoase se reflectă când mai tare, când mai încet”.
Dar pietrele prețioase erau puse și în legătură cu forța germinativă a pământului. Despre o astfel de piatră, necunoscută în prezent, numită "pantarba”, grecii afirmau: "Cele mai mari exemplare sunt cât o gămălie de ac și se găsesc în pământ, la o adâncime de 8 metri. Ele au o asemenea încărcătură de pneuma («suflet»), încât pământul de deasupra lor freamătă și uneori chiar ia foc atunci când piatra este descoperită. Nimeni n-o poate găsi fără anumite incantații și cu multă trudă, dar efortul merită, fiindcă ea transformă noaptea în zi luminoasă, iar ziua orbește cu strălucirea sa”.
Pietrele prețioase
În majoritatea tradițiilor vechi există credința că magia pietrelor prețioase funcționează împotriva lui Satan și a demonilor și acestea nu pot fi utilizate în scopuri rele. Dimpotrivă, pietrele prețioase pot alunga răul, iar puterea lor este sporită de rugăciuni. În Evul Mediu, de pildă, se spunea că granatul poate feri individul de gânduri necurate, ciumă și fulger. Tot granatul, purtat ca amuletă, proteja de influența malefică a demonilor și noaptea alunga coșmarurile. Piatra de heliotrop gravată cu un liliac oferea posesorului său puterea de a domina demonii. Crisoprazul, o altă piatră puternică, era folosită în ritualurile de exorcizare. Apa turnată peste o piatră de crisopraz, în timp ce se rostea incantația "Apă, eu te torn peste piatră cu aceeași putere cu care Dumnezeu revarsă Soarele asupra lumii”, era aruncată peste cel posedat. Apoi, o pâine era tăiată în cruce și prin tăietură se trecea crisoprazul în timp ce se recita formula "Dumnezeu a smuls Diavolului pietrele prețioase”. În catolicism, biserica nu s-a opus credințelor privind proprietățile magice ale pietrelor prețioase, existând chiar unele credințe conform cărora cele mai strălucitoare pietre prețioase pot oferi o mijlocire a comunicării cu divinul, prin chemarea îngerilor păzitori.
Chihlimbarul
Numele pietrei de "chihlimbar” sau "ambră” vine de la arăbescul "alanbar”, care înseamnă "auriu” și este o piatră semiprețioasă înrudită cu coralul, perla și jaisul. În Antichitate, chihlimbarul era folosit la tratarea frigurilor, leșinurilor, bolilor intestinului și ale stomacului. Acesta are proprietățile de a înlătura starea fizică de slăbiciune, ajută la cicatrizarea mai rapidă a rănilor de pe picioare și poate coagula sângele în stomac. Chihlimbarul are proprietatea de a crea în jurul sau un fel de microclimat deosebit, în care oamenii își pot reface forțele și se pot reîncărca energetic. Se spune că, cu cât masa pietrei de chihlimbar este mai mare, cu atât și câmpul ei energetic este mai mare.
Chihlimbarul a fost folosit și la confecționarea amuletelor și a talismanelor. În China Antică, despre chihlimbarul roșu se credea că este sângele coagulat al dragonului. Amuletele fabricate din el erau foarte eficiente și, astfel, foarte apreciate. Ca amuletă, chihlimbarul protejează de blesteme, de deochi și de energii negative și este folosit la recuperarea forțelor fizice. Există și o credință conform căreia, chihlimbarul pisat, pus la temelia unei case, o va feri pe aceasta și pe locuitorii ei de spiritele rele.
Ametistul
De obicei, mărgelele de rugăciune budiste sunt confecționate din ametist, despre care se spune că poate înlesni comunicarea cu divinitatea, că atrage norocul și prosperitatea și că oferă în timpul rugăciunii o senzație de pace interioară deosebită. În Antichitate, cupele pentru vin erau împodobite cu ametiste, despre care se spunea că puteau acționa împotriva beției. Din același motiv, romanii care mergeau la orgii purtau bijuterii cu piatră de ametist. Marinarii fenicieni purtau ametistul pentru a nu le mai fi dor de casă. Uneori, pe un ametist era gravat numele lunii sau al soarelui, după care acesta era pus într-un săculeț, împreună cu o pană de rândunică și un smoc de păr de câine. Astfel era fabricată o amuletă care, purtată la gât, ferea de vrăji, iar purtată la brâu, aducea fertilitate. De asemenea, și ametistul ajută la echilibrarea energetică.
Cristalul de stâncă
Din cristal de stâncă sunt confecționate globurile magice, folosite de vrăjitoare pentru a ghici viitorul. Această piatră poate recepta energiile subtile, oferind indicii despre trecut, prezent și viitor. Cristalul de stâncă ajută la deschiderea celui de al treilea ochi, pe plan energetic, și ajută la concentrare, în Japonia fiind considerat "respirația pietrificată a șarpelui sacru”. Această piatră concentrează energiile pozitive și protejează împotriva degradării. Din acest motiv, cristalul de stâncă era folosit în confecționarea amuletelor, iar unii regi egipteni au fost îngropați în sarcofage sculptate din această piatră, pentru a ajuta la mai buna conservare a mumiilor.
Aplicațiile experimentale ale cristalului de stâncă au reprezentat un obiect de studiu al medicinei alternative. Un remediu extrem de răspândit recomanda ținerea unui astfel de cristal în palma stângă, timp de câteva minute, gest care va liniști și stimula într-un mod plăcut nervii. În momentul în care cristalul s-a încălzit în palmă, o senzație de liniște care acționează în mod benefic asupra digestiei va putea fi resimțită. După aceasta, cristalul va fi mutat în palma dreaptă, de unde o căldură benefică va iradia în stomac, stimulându-i funcțiile. Aplicarea cristalului se încheie în momentul când acesta devine tulbure sau gras. Se recomandă ca procedeul să fie făcut dimineața, în intervalul de la ora nouă și până la prânz. Pentru purificarea cristalului de stâncă, acesta va fi apoi învelit într-o bucată de mătase și ținut în nisip umed, pe durata nopții. A doua zi, expunerea cristalului la razele solare îl va face din nou activ.
Diamantul
Ținute în palmă, cristalele își sporesc energia
Este, de departe, cea mai apreciată piatră prețioasă. Puterea lui poate fi benefică, dar și de temut. Poveștile diamantelor blestemate, care i-au ruinat și distrus pe posesorii lor, au făcut istorie. Dar diamantele pot fi și benefice. Ele pot ajuta la obținerea echilibrului energetic, și medicina tradițională le folosește ca panaceu. Când un diamant este pus lângă un magnet, puterea lui acționează în așa fel, încât modifică atracția magnetului față de fier. Despre diamant, Plinius spunea: "Diamantul este de neînvins. Nu poate fi distrus de foc, nici măcar nu se încinge și nu ia mirosul fumului. Nu îi rezistă, însă, sângelui proaspăt de țap. Dacă este udat cu sânge cald de țap, se sparge”. Valoarea diamantului este dată de transparența sa. Un diamant valoros trebuie să fie perfect transparent. Astfel, magia nu folosește diamantele cenușii, cele cu irizații în interior, cele în formă de lacrimă, cele rotunde și cele teșite. Diamantele negre sau albastre sunt considerate malefice și nu se folosesc în ritualurile de magie. Cele mai recomandate sunt diamantele albe, care sunt considerate ca fiind cele mai puternice. Diamantele galbene ajută la îndepărtarea oboselii și a senzației de anxietate, în timp ce diamantele roșii protejează de moarte violentă.
Cutia cu comori
Dintre toate pietrele prețioase, rubinul este cel care se apropie cel mai mult de diamant. Acesta simboliza înțelepciunea, și arabii îl purtau noaptea, pentru a fi apărați de coșmaruri. În timpul zilei, rubinul își poate schimba nuanța, și astfel poate avertiza și preveni accidentele. Ca proprietate malefică, se spunea că această piatră poate induce celui care o poartă un somn foarte profund.
Smaraldul este piatra care simbolizează renașterea, și femeile romane îl purtau pentru a le diminua durerile la naștere. În Evul Mediu, despre această piatră se credea că poate să vindece bolile de ochi.
Safirul poate acționa asupra celui de al treilea ochi, alungă demonii și poate trezi din nou dragostea celor care au fost îndepărtați prin farmece. Această piatră cu albastrul ei regal era piatra vrăjitorilor și a regilor.
Topaz
În ziua nunții, zeul Krishna a coborât pe fundul oceanului, de unde s-a întors cu minunate perle. Cu aceste perle, el a împodobit-o pe fiica sa. Arabii spuneau că perlele s-au format prin cristalizarea lacrimilor Evei. Perlele pot spori pofta de viață, înlătură teama și anxietatea, potențează relaxarea și curăță sângele.
Coralul păzește de accidente, rătăciri și fulger. Prin schimbările sale de culoare, coralul poate semnaliza că purtătorul său este bolnav și poate preveni otrăvirile.
Se spune că o amuletă din jad a vegheat nașterea lui Confucius. Jadul protejează împotriva blestemelor și poate potența sexualitatea.
Malachitul este piatră aducătoare de noroc și se spune că, dacă este purtat un timp suficient, acesta îl poate face pe purtător să înțeleagă limbajul animalelor. De asemenea, malachitul înlesnește comunicarea cu planul divin și ferește de suferințele din dragoste.
Topazul are un efect calmant, fiind considerat forma cristalizată a luminii Soarelui. Se spune că poate crește nivelul de inteligență și indică potențiale pericole prin modificări de culoare.
Viitorul revelat
Rubin
Pietrele prețioase au fost folosite și în divinație. Din moment ce se credea că ele pot înlesni comunicarea cu planul divin, au ajuns să fie folosite ca mijloc de receptare și decodare a informațiilor despre destinul uman. Șamanii și vrăjitorii nordici gravau rune pe pietre prețioase, pe care le foloseau apoi în divinație. Se spune că însuși zeul Odin a obținut secretul acestor simboluri sacre.
Litomatia este arta divinatorie care folosește, în realizarea prezicerilor, lumânările și pietrele prețioase. Conform acestui ritual, pietre prețioase de diferite culori trebuie împrăștiate pe o masă, în jurul unei lumânări. După aceea, se sting toate luminile din cameră și se aprinde lumânarea. Urmează un moment de meditație cu ochii închiși, timp în care mintea este golită de toate gândurile. Când se deschid ochii trebuie observat care culoare de piatră este reflectată prima de lumina lumânării. Interpretarea e următoarea: o piatră incoloră indică fericire și succes, una roșie indică o posibilă idilă, galbenul indică infidelitate, verdele arată îndeplinirea dorințelor, turcoazul sugerează o ocazie neașteptată, albastrul indică noroc, roșul închis simbolizează o posibilă căsătorie, violetul avertizează asupra unui necaz, purpuriul indică o ceartă, iar negrul semnalizează un ghinion.
Sursa: Articol preluat din revista Formula As, scris de catre Yami Kamui
